O lume de specialiști

Rețelele de socializare au scos la iveală un simptom al lumii contemporane, foarte elocvent pentru modul în care a evoluat societatea în ultimele decenii: specialistul de internet. Internetul, ca orice unealtă, este una ce poate fi folosită în mai multe sensuri: este foarte utilă atunci când știi ce să așteptări să ai de la ea și cum să o folosești, dar poate deveni și o armă fatală îndreptată chiar împotriva ta însuți, atunci când o utilizezi defectuos. Iar pentru că informația este pretutindeni, ne înconjoară și chiar ne asaltează permanent, nu este doar la îndemână, ci a devenit compulsiv-obligatorie, omul contemporan se simte provocat la cunoașterea imediată și rapidă pe care o cer diversele probleme reale ale zilei.

Astfel, atunci când există o criză politică în Orientul Mijlociu, imediat rețele de socializare se aprind de discuții docte despre diferențele dintre șiiți și sunniți, despre legile internaționale și reglementările privind intervenția militară în state suverane, despre istoria conflictului israeliano-palestinian etc. Când există o criză economică, toată lumea știe de ce piața liberă e obligatorie și indispensabilă, de ce Wall Street trebuie sau nu să acționeze într-o anumită direcție, de ce intervenționismul statului este sau nu necesar, de ce capitalismul trebuie să moară sau, dimpotrivă, să supraviețuiască cu orice preț. Despre educație, nici nu mai încape discuția, fiecare pare a poseda rețeta secretă de creare a cetățeanului perfect, integrat, util și fericit, chiar și într-o societate bolnavă și aproape de colaps.

Și dacă am putea considera aceste subiecte ca putând face parte dintr-un orizont al „culturii generale”, iar discuțiile în jurul lor s-ar rezuma la cercul de prieteni, atunci tot n-ar fi nimic rău în asta: în fond, e foarte bine ca oamenii să fie interesați de problemele cotidiene, locale sau globale, într-o lume atât de interconectată ca cea în care trăim astăzi. Problema stă în tonul apodictic în care sunt formulate, de multe ori, mai ales pe rețelele de socializare, diversele opinii și verdicte. Și chiar atunci când intră în discuție un specialist cu notorietate (fie citat, fie chiar în mod direct), autoritatea acestuia pălește, iar experiența uneori de decenii întregi este anulată în fața opiniei – democratic egale – a celui care „știe el mai bine cum stă treaba” deoarece a citit trei articole pe internet și a văzut un documentar pe Netflix, deci vorbește avizat.

Iar criza medicală din lunile acestea a accentuat această ipostază: opinia publică a devenit subit expertă în virusologie, în farmacologie, în protocoale medicale... Și dacă intersectăm acest renascentism internautic al omului contemporan cu neîncrederea sa devenită funciară în specialiști, coroborată cu tot felul de teorii ale conspirației care induc ideea că, în general, experții servesc unor interese obscure (fie ale statului, fie ale unor firme private, fie ale, în sfârșit, Ocultei Mondiale!), avem tabloul complet al realizării pe bandă rulantă de Bouvard și Pécuchet, aruncați dezinvolt în cyberspace. Și nu mai e mult timp până ce specialiștii vor fi înlocuiți în mod oficial, prin presiune publică, de opinia majoritară a acestor fantoșe universal competente.

Mihai ENE

Este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și scriitor (poezie, proză, eseistică și critică literară). Cărți: Trei viziuni ale orașului (pentru un film alb-negru), versuri (2004), Vălurile Salomeei. Literatura română și decadentismul european (studiu, 2011); Jocurile Thaliei. Ipostaze ale actului teatral (studiu, 2018). Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova.

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Bianca Burța-Cernat despre Dolgoruki

Cartea săptămânii

Neguțătorul din Veneția​

de William Shakespeare

Recomandată de

Ion CARAMITRU

Recomandări 8M

Anul BEETHOVEN

Paul Cernat & Nușa recomandă

Jurnalul lui Nicolae Iorga

Din oboseală sau atonie, omul se dă în lături din fața existenței, își târșește picioarele, ar vrea uneori să spună ajunge! Dar orice evadare e imposibilă: omul este prins în ființă.

Alain Finkielkraut - Înțelepciunea dragostei

Recomandarea lui

Dan SOCIU: James Tate

Roman istoric, ultima parte a unei trilogii de succes

Cristina Barbu Buhac recomandă:

America de peste pogrom, scris de ieșeanul Cătălin Mihuleac, este un mare roman.

Doina RUȘTI recomandă

Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate de Cristina BOGDAN

Cărți de la Editura TREI

Pentru când se termină pandemia:

Neguțătorul din Veneția

de William Shakespeare

Traducere: Dragoș Protopopescu

Regie: Alexander Morfov

Ion CARAMITRU în rolul lui Shylock

Un thriller psihologic strălucit

Amintirile lui Neagu Djuvara completează segmentul memorialisticii românești, putând sta alături de Memoriile lui Valeriu Anania sau Viața unui om singur a lui Adrian Marino, cărți venind pe același fundal al României postrevoluționare, dar rămânând profund eterogene.

Monica GROSU

Este greu de surprins în câteva cuvinte complexitatea și gradul de maturitate pe care romanul grafic l-a atins.

Andrei ȘERBAN

Copyright © optmotive.ro

Echipa