Rețelele de socializare au scos la iveală un simptom al lumii contemporane, foarte elocvent pentru modul în care a evoluat societatea în ultimele decenii: specialistul de internet. Internetul, ca orice unealtă, este una ce poate fi folosită în mai multe sensuri: este foarte utilă atunci când știi ce să așteptări să ai de la ea și cum să o folosești, dar poate deveni și o armă fatală îndreptată chiar împotriva ta însuți, atunci când o utilizezi defectuos. Iar pentru că informația este pretutindeni, ne înconjoară și chiar ne asaltează permanent, nu este doar la îndemână, ci a devenit compulsiv-obligatorie, omul contemporan se simte provocat la cunoașterea imediată și rapidă pe care o cer diversele probleme reale ale zilei. 

Astfel, atunci când există o criză politică în Orientul Mijlociu, imediat rețele de socializare se aprind de discuții docte despre diferențele dintre șiiți și sunniți, despre legile internaționale și reglementările privind intervenția militară în state suverane, despre istoria conflictului israeliano-palestinian etc. Când există o criză economică, toată lumea știe de ce piața liberă e obligatorie și indispensabilă, de ce Wall Street trebuie sau nu să acționeze într-o anumită direcție, de ce intervenționismul statului este sau nu necesar, de ce capitalismul trebuie să moară sau, dimpotrivă, să supraviețuiască cu orice preț. Despre educație, nici nu mai încape discuția, fiecare pare a poseda rețeta secretă de creare a cetățeanului perfect, integrat, util și fericit, chiar și într-o societate bolnavă și aproape de colaps. 

Și dacă am putea considera aceste subiecte ca putând face parte dintr-un orizont al "culturii generale", iar discuțiile în jurul lor s-ar rezuma la cercul de prieteni, atunci tot n-ar fi nimic rău în asta: în fond, e foarte bine ca oamenii să fie interesați de problemele cotidiene, locale sau globale, într-o lume atât de interconectată ca cea în care trăim astăzi. Problema stă în tonul apodictic în care sunt formulate, de multe ori, mai ales pe rețelele de socializare, diversele opinii și verdicte. Și chiar atunci când intră în discuție un specialist cu notorietate (fie citat, fie chiar în mod direct), autoritatea acestuia pălește, iar experiența uneori de decenii întregi este anulată în fața opiniei – democratic egale – a celui care "știe el mai bine cum stă treaba" deoarece a citit trei articole pe internet și a văzut un documentar pe Netflix, deci vorbește avizat.

Iar criza medicală din lunile acestea a accentuat această ipostază: opinia publică a devenit subit expertă în virusologie, în farmacologie, în protocoale medicale... Și dacă intersectăm acest renascentism internautic al omului contemporan cu neîncrederea sa devenită funciară în specialiști, coroborată cu tot felul de teorii ale conspirației care induc ideea că, în general, experții servesc unor interese obscure (fie ale statului, fie ale unor firme private, fie ale, în sfârșit, Ocultei Mondiale!), avem tabloul complet al realizării pe bandă rulantă de Bouvard și Pécuchet, aruncați dezinvolt în cyberspace. Și nu mai e mult timp până ce specialiștii vor fi înlocuiți în mod oficial, prin presiune publică, de opinia majoritară a acestor fantoșe universal competente.