vorbe-n șervețel

privești această hârtie

ceștile nu se sparg

dimineața

chemări în clopot vechi

din schisme auzite

glasuri alintate

ecco il tuo caffè

prego

aici

aproape

în drum de piatră mare

Kaimos

ospătar cu haine

roase

priviri în tavan

un cântăreț

de tavernă

balcanizată

de corzi dezacordate

ospătar cu mâna rece

ora 23

și greci mâhniți pe marea lor

lăutele lovesc iar

(și iar)

privirile lor reci

marea e apus

înspre verde

ateii au început să creadă

în umbră-nflorită de cais

ghebos în martie

acest nuc lovit strigă:

ateii au început să creadă!

nucii nu mai sunt loviți