OPTm
nr. 75

În 1909, la Sankt-Petersburg, se formează un cerc de poeți avangardiști numit „Ego”. Doi ani mai târziu, tânărul poet Igor Severianin (1887-1941) editează o broșură cu titlul emfatic, Prolog. Egofuturism. Poeza celor excepționali. Apoteoza volumului trei, care anunța o nouă grupare în cadrul futurismului rus, egofuturismul, făcând concurență cubofuturismului animat de V. Maiakovski. S-au publicat câteva manifeste ce cuprindeau formulări abstracte și ezoterice, iar în ianuarie 1912 cercul „Ego” ...

Evgheni Zamiatin definea într-un eseu profilul artistului autentic: „Adevărata literatură nu poate exista decât acolo unde o creează nu funcționarii conștiincioși și loiali, ci smintiții, sihaștrii, ereticii, visătorii, rebelii, scepticii” (Mă tem, 1926). Un astfel de spirit a fost și Velimir Hlebnikov (1885-1922), al cărui portret l-am realizat în numărul 52/ 2021 al revistei „Opt motive”. La sfârșitul medalionului intitulat *Velimir Hlebnikov, ...

La finalul manifestului „Trompeta marțienilor” (1916), poetul rus Velimir Hlebnikov (1885-1922) se semna „Regele Timpului Velimir I”, iar în afișele avangardiste se autointitula „Președintele Globului Pământesc”. Pe piatra funerară a poetului, care s-a stins în sărăcie, la 37 de ani, rătăcind prin provincia rusă, artistul Piotr Miturici a incrustat aceeași titulatură maiestuos-profetică. Mai mult sau mai puțin mistificatoare, ea reflectă una dintre utopiile lui Hlebnikov, crearea unei societăți ...

În dimineața zilei de 17 iunie 1968, în apartamentul său comunal din Moscova a fost găsit decedat un bătrân. Pentru că de dimineață locatarul nu apăruse, ca de obicei, în bucătăria comună, vecinii au bătut la ușă și, neprimind niciun răspuns, au intrat cu forța. Camera mică era ticsită cu cărți, așezate în teancuri până la tavan. 

Răposatul, fără familie, a fost înmormântat pe spezele vecinilor generoși. La înmormântare au participat zece persoane, printre care Lilia Brik, fosta muză și iubi ...

Într-un fragment din proza autobiografică Eu însumi (1922), Vladimir Maiakovski relatează:

„După-amiază am făcut o poezie. Sau, mai bine zis, niște crâmpeie. Proaste. Nu s-au publicat nicăieri. Era noapte. Bulevardul Sretenski. I-am citit versurile lui Burliuk. Completez: e unul dintre prietenii mei. David s-a oprit. M-a măsurat din cap până-n picioare. A răcnit: «Chiar tu, tu însuți ai scris asta. Ești un poet genial!». Folosirea unui epitet așa măreț și nemeritat m-a ...

Antologia Insula timpului: 4 poeți din Ucraina și Rusia are un titlu foarte inspirat. Tema timpului, cu multiple variante și convenții, este fundalul discret al poemelor selectate: timpul care digeră lumea, timpul orbicular, timpul subiectiv/obiectiv, timpul ca flux inegal, timpul deraiat, durata proceselor istorice, ceasul biologic, sentimentul pierderii în timp și în istorie și, în ultimă instanță, timpul inexistent.

Poeții incluși sunt „din Ucraina și Rusia” din următoarele considerente: s ...

Nabokov, care a suferit toată viața de insomnie, tratată cu medicamente puternice, unele interzise, îi găsește o justificare în volumul autobiografic Vorbește, memorie: „Știu că somnul ne face bine și totuși nu pot să mă obișnuiesc cu această trădare a propriei gândiri, cu acea rupere nocturnă și cam grotescă de propria conștiință”. 

Pe 14 octombrie 1964, scriitorul a început un experiment, sub impresia lecturii tratatului Un experiment cu timpul (1927) al filosofului englez John W. Dunne. ...