Într-un fragment din proza autobiografică Eu însumi (1922), Vladimir Maiakovski relatează:> „După-amiază am făcut o poezie. Sau, mai bine zis, niște crâmpeie. Proaste.> Nu s-au publicat nicăieri. Era noapte. Bulevardul Sretenski. I-am citit> versurile lui Burliuk. Completez: e unul dintre prietenii mei. David s-a> oprit. M-a măsurat din cap până-n picioare. A răcnit: «Chiar tu, tu însuți> ai scris asta. Ești un poet genial!». Folosirea unui epitet așa măreț și> nemeritat m-a bucurat. M-am dedicat complet poeziei. În acea seară, pe> neașteptate, am devenit poet”. Nu mult după acest episod, în 1912, Maiakovski ...

Antologia Insula timpului: 4 poeți din Ucraina și Rusia are un titlu foarte inspirat. Tema timpului, cu multiple variante și convenții, este fundalul discret al poemelor selectate: timpul care digeră lumea, timpul orbicular, timpul subiectiv/obiectiv, timpul ca flux inegal, timpul deraiat, durata proceselor istorice, ceasul biologic, sentimentul pierderii în timp și în istorie și, în ultimă instanță, timpul inexistent. Poeții incluși sunt „din Ucraina și Rusia” din următoarele considerente: s-au născut în Rusia, dar s-au mutat în Ucraina, unde locuiesc în prezent și scriu în rusă (Galina Rîmbu), s-au născut și trăiesc în Ucraina, dar scriu în rusă (Ekaterina Derișeva), ...

Nabokov, care a suferit toată viața de insomnie, tratată cu medicamente puternice, unele interzise, îi găsește o justificare în volumul autobiografic Vorbește, memorie: „Știu că somnul ne face bine și totuși nu pot să mă obișnuiesc cu această trădare a propriei gândiri, cu acea rupere nocturnă și cam grotescă de propria conștiință”. Pe 14 octombrie 1964, scriitorul a început un experiment, sub impresia lecturii tratatului Un experiment cu timpul (1927) al filosofului englez John W. Dunne. Pe parcursul a 80 de zile, imediat după trezire, Nabokov și-a indexat visele (sau reminiscențele lor), ritual din care au rezultat 118 fișe scrise ...