OPTm
nr. 82

Odiseea Marsuinului. De la tragediile lui Shakespeare la faptul divers contemporan

În ultima vreme, fie întâmplător, fie intenționat, lecturile mele au legătură cu teatrul și vin să-mi confirme o teorie mai veche cum că toate poveștile contemporane pornesc din marile tragedii ale Antichității greco-romane. Acestea, la rândul lor, în special pentru sensibilitatea cititorului contemporan, primesc o altă dimensiune prin eliberarea lor din discursul mitologic. Citind (re)interpretări în cheie modernă ale tragediilor antice, lectorul secolului XXI interpune între el și materia antică filtrele actualității, ale unei răsturnări de paradigmă spectaculoasă de cele mai multe ori. Din păcate, faptele diverse ale actualității, poveștile cu tâlc psihologic și cheie naturalistă ale zilelor noastre nu se salvează prin catharsisul antic. De cele mai multe ori, ele rămân anodine, mizerabiliste, efluviile urât mirositoare ale unei condiții umane în chetă de absolut și de miracol, sau câteodată doar de un evazionism comercial, de tip reclamă publicitară la site-uri turistice. Moirele din vechime și-au abandonat straiele tragice, solemne și s-au mutat la rubrica de știri de senzație.

Romanul scriitorului britanic Mark Haddon, Marsuinul (The Porpoise), este o carte în care, într-un mod cu totul și cu totul savant, meșteșugit și savuros, tragedia contemporană, faptul divers, senzaționalismul obscur din spatele ușilor închise se întâlnește, se amestecă cu fabulosul și cu epopeicul, alternând stiluri, planuri și lumi, spații și dimensiuni. Odiseea marină a unui personaj mitologic străpunge cotidianul frust și traumatizant al unui nucleu de personaje contemporane, creându-le punți și legături cu spații fantaste și fanteziste.

Faptele le putem regăsi enumerate în coloana unui ziar de senzație: tați care-și iubesc prea mult fiicele, cu o pasiune bolnăvicioasă, sau care, din contră, le abandonează în mâinile unor necunoscuți; copii a căror naștere a dus la moartea mamelor și la destrămarea echilibrului familial; tineri cu o existență facilă și zadarnică precipitați dintr-odată într-o lume plină de aventuri și vicisitudini. Dar orice comparație cu faptul divers se oprește aici în romanul scriitorului britanic, deoarece intervine elementul fabulos, recursul la legendă și la spații onirice: palatele cu coloane albe de marmură care alternează cu vilele de designer, corăbii și sălașuri în pădure, animale fabuloase și preotese, regi și poeți, toate într-o continuă pendulare între vis și realitate, lumea noastră și cea mitică. Marea, mediul acvatic este elementul unificator, magma transparentă în care își găsesc punctele de reper, toate rătăcirile și evaziunile personajelor, care absolut toate, sunt cuprinse de o sete de absolut mereu încercate de frică, de gelozie, de putere și dominație.

În acest roman straniu, crud și extrem de cultivat, Mark Haddon este extraordinar de îndrăzneț și propune cititorilor o lectură solicitantă la nivelul imaginației și al concentrării. Pariul pe care ni-l propune este să acceptăm să-l urmăm prin toate lumile pe care ni le deschide și nu poposim mai mult decât trebuie în una sau în alta. Captivată de această experiență romanescă temerară, mi-am propus să înțeleg modul în care romancierul a asamblat piesele din textul său puzzle, cum a înșiruit virtuoasa imbricare a narațiunilor, cum a alternat secvențele prezentului cu întoarcerile într-un trecut mai mult decât îndepărtat. Alături de filonul prezentului concretizat în narațiunea-cadru, trecutul este mereu adus în prim-plan prin împrumutul unor secvențe și personaje din piesa lui William Shakespeare, Pericle, prințul al Tironului, pe care romancierul le-a modelat într-o notă postmodernă. Astfel, Marsuinul lui Mark Haddon readuce contemporaneității povestea lui Apollonius din Tir care, după ce inițial fusese separat de fiica și soția sa, le reîntâlnește după o serie de călătorii. De-a lungul timpului, legenda lui Apollonius a suferit numeroase schimbări, urmând să servească și ca bază a piesei Pericle, prinț al Tironului, scrisă de Shakespeare în colaborare cu George Wilkins (la rândul lor personaje în romanul scriitorului britanic). Personajele devin astfel eroii unei epopei, ai unei odisei romanești care traversează secole și mări, repere geografice, culturale și literare, fără ca scriitorul să se preocupe prea mult de posibilele momente de rătăcire ale cititorilor prezumtivi. Încă din primele rânduri, într-un stil destul de auster, faptic, cu notații concrete despre un model de avion sau un itinerariu cu Eurostarul, ceva „bizar” se insinua între liniile narațiunii, o stare de angoasă difuză și impalpabilă, cu atât mai periculoasă. Ultimele fraze ale romanului evocă o tapițerie foarte veche, aproape terminată, dar nu în totalitate. Între aceste două puncte, fire narative încrucișate, compuse, descompuse și rupte, lovituri de teatru și răsturnări de situație demne de un periplu shakespearian. Nu voi dezvălui elemente ce țin de rezumarea acestei narațiuni à tiroirs pentru a nu strica eventuala plăcere a unui cititor avid de suspans, doar voi semnala mai ales originalitatea și tehnica desăvârșită a unui roman care nu lasă nimic la întâmplare, în care corespondențele și aglutinările între prenumele personajelor reprezintă prin ele însele un roman într-un roman și care, cu ajutorul mitologiei, creează lumi poetice veridice aflate dincolo de orice verosimil, unde realitatea se împacă cu miticul.

Diana NECHIT

Lector universitar la Departamentul de Artă Teatrală, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Diana este doctor în literatură franceză cu o teză despre teatrul lui Bernard-Marie Koltès. Scrie cronici și studii despre literatura dramatică, teatru și film. A tradus literatură franceză contemporană, în special, teatru.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Cine aude azi de Shenzhen, se gândește nu doar la hub-ul tehnologic ultra-avansat, ci și la Dafen, cuib straniu al artelor și al exploatării crunte, suburbie unde mai multe generații de meșteri trudesc zi și noapte să copieze capodopere ale picturii pe care patronii lor le vând, apoi, la prețuri derizorii în lumea largă. Proza Andreei Ghiță îmbină caligraficul extrem-oriental și estetismul european, amintind de voltele unui Yasushi Inoue. Totul împachetat într-o intrigă polițistă discretă, care funcționează, în final, și ca parabolă a artei.

Ștefan FIRICĂ

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Roberto MERLO

LITERA

 

 

Un trailer fain, primit de la Andrei Boncea: The Protégé (produs de Lionsgate Movies), film cu substanță narativă și suspans - în premieră pentru revista OPTm.

 

 

CĂRȚI NOI

 

O carte premiată

Traducere de Oana BOȘCA MĂLIN și Cristina GOGIANU

Romanul lui Sandro Veronesi este o carte despre eroismul cotidian, scrisă cu talent și inteligență epică.

„Magistral: un cabinet de curiozități plin cu mici minunății.“

Ian McEwan

 

Recomandată de Ovidiu ȘERBAN

LITERA

 

 

Curtea-Veche

 

Mihail Sișkin la elefantFest, în dialog cu Mihaela Dedeoglu. Trad. Antoaneta Olteanu

 

 

O carte teoretică despre fragilitatea teoriilor

Institutul European

LITERA

 

 

Copyright © optmotive.ro