OPTm
nr. 81

Cum respiră Praga

Puțini sunt cei care trebuie convinși de faptul că un oraș cosmopolit, cu sute de locuri faimoase și de priveliști grozave, aglomerat, forfotind și pustiit dintr-odată, devine (și mai) poetic sau romanesc. În aceste vremuri ale spectacolelor online, plimbarea pe podul Carol la umbra felinarelor și a ecourilor rămâne desfătarea de zi cu zi, înlocuind peisajul format din teatru, miile de turiști, studenți și performeri, precum și cafeaua caldă de la Slavia, unde cu jumătate de secol în urmă actorii se adunau după spectacol.

În pandemie, Praga devine o proză sau un poem, depinde de felul singurătății care umple așteptarea fiecăruia. Pentru mine, acest oraș dinamic și impunător are puțin din ambele. Poezia e în fiecare instantaneu al ultimilor turiști din martie 2020, când scepticismul se contopise cu nonșalanța. Acea săptămână a lui Mărțișor a trecut ca o bătaie de pleoape. Un instantaneu cu bătrâna mărunțică (și necunoscută) din Grecia, care în drum spre aeroport se oprise să-mi dea sfaturi pentru toată viața într-o engleză aproape de nedeslușit. Un alt instantaneu cu librăria Luxor din centru, de la Muzeum, subsolul gălăgios și rece. Instantaneele cu privirile grave și contrariate ale cehilor la vederea primelor respiratoare. Cinci zile mai târziu înflorea magnolia-vedetă de la Memorialul Victimelor Comunismului. Pentru prima dată, poate, era fotografiată doar cu ochii minții, din tramvai, de sub sprâncene încruntate a îngrijorare.

Apoi au început întrebările și, odată cu ele, s-a născut încet-încet proza. Fiindcă nimeni nu părea să știe „de ce”, zilele se construiau în jurul lui „am auzit că” și a lui „nu avem voie să”. Și numerele. Infinitele, mereu crescândele statistici și numere. În maternitatea cu tavan înalt, timpul de așteptare al mămicilor se măsoară în guri de aer luate pe sub mască. Într-o cehă clară și liniștitoare, medicul îmi spune că e băiat. Lumea din afară se schimbă cu viteza bătăilor inimii lui de bebeluș. O sută cincizeci de bătăi pe minut, de parcă se grăbește să iasă la lumină. Cu aceeași viteză trebuie să mă adaptez schimbărilor și să fiu pregătită pentru orice.

Orice însemnând literalmente și bune și rele. Un an mai târziu, așadar, nu sunt sigură de victoria asupra științei, dar recunosc victoria asupra frumuseții. După închiderea castelelor și a muzeelor, a anticariatelor și a lungii liste de sărbători mari și mici, a rămas grija pe care cehii au purtat-o mereu spațiilor verzi. Parcurile, pădurile și orice colțișor din apropierea casei, plin de salcâmi și de cireși, sunt îngrijite în egală măsură. Biserica Românească din Praga se află în parcul Kinsky. Lăsând la o parte pitorescul situației și cum arată orașul de sus, de pe colină, în noaptea de Paște credincioșii au putut participa la slujbă, cu distanțarea necesară. Iată-i cuminți și solemni, fără îmbrânceli și grabă așteptând să primească lumină. De jos, de la baza dealului, vedeai că undeva sus, un nor de punctulețe mici și pâlpâinde parcă mai murmură și parcă se mai mișcă din când în când. Nu a fost numai civilizat totul, a fost pur și simplu frumos - oamenii au dat pandemiei ce e al pandemiei și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.

Ce zici, dragule? Pot, oare, câteva instantanee și o grămăjoară de secvențe să umple o așteptare de peste un an și o singurătate pe măsură?

Fiul meu îmi trage masca de pe față și râde...

Daniela BĂLAN

Absolventă a Masteratului de Studii Anglofone din cadrul Universității Carol din Praga, Daniela scrie despre literatură, e interesată de storytelling și învață limba cehă.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Cine aude azi de Shenzhen, se gândește nu doar la hub-ul tehnologic ultra-avansat, ci și la Dafen, cuib straniu al artelor și al exploatării crunte, suburbie unde mai multe generații de meșteri trudesc zi și noapte să copieze capodopere ale picturii pe care patronii lor le vând, apoi, la prețuri derizorii în lumea largă. Proza Andreei Ghiță îmbină caligraficul extrem-oriental și estetismul european, amintind de voltele unui Yasushi Inoue. Totul împachetat într-o intrigă polițistă discretă, care funcționează, în final, și ca parabolă a artei.

Ștefan FIRICĂ

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Roberto MERLO

LITERA

 

 

Un trailer fain, primit de la Andrei Boncea: The Protégé (produs de Lionsgate Movies), film cu substanță narativă și suspans - în premieră pentru revista OPTm.

 

 

CĂRȚI NOI

 

O carte premiată

Traducere de Oana BOȘCA MĂLIN și Cristina GOGIANU

Romanul lui Sandro Veronesi este o carte despre eroismul cotidian, scrisă cu talent și inteligență epică.

„Magistral: un cabinet de curiozități plin cu mici minunății.“

Ian McEwan

 

Recomandată de Ovidiu ȘERBAN

LITERA

 

 

Curtea-Veche

 

Mihail Sișkin la elefantFest, în dialog cu Mihaela Dedeoglu. Trad. Antoaneta Olteanu

 

 

O carte teoretică despre fragilitatea teoriilor

Institutul European

LITERA

 

 

Copyright © optmotive.ro