Emil Botta sau arta fugii din realitate

Pe 15 septembrie, acum 109 ani, se năștea artistul Emil Botta – actor, prozator și poet. Greu de zis în ce măsură versurile lui mai pot surâde tinerilor de azi. Poeții scriu altfel (autenticist și anti-livresc), iar cititorii citesc altceva (n-am auzit de vreun student care să fi făcut o pasiune pentru autorul Întunecatului april, apărut în 1937).

Totuși, în interbelic, după experimentele rarefiat-ermetice ale barbienilor, versurile lui Emil Botta aduceau o gură de aer proaspăt. Vorbeau tot despre năluci, despre cele nevăzute, dar într-un limbaj mult mai firesc, din care nu lipseau spontaneitatea, facilitatea și umorul. Vladimir Streinu, fin degustător de poezie, a sesizat cel dintâi potențialul revoluționar al lui Botta. Poezia lui deschide ușa, într-adevăr, către așa-numita „generație pierdută”, afirmată în anii ’40, atât cât a avut timp să se afirme. Sonorități din vechii maeștri găsim și la Botta, ba chiar cu asupra de măsură: din Poe, Baudelaire, Laforgue, Villon, dar și din Arghezi, Blaga sau Voronca. Numai că vocile lor răsună ca dintr-o oglindă, în chip întunecos, sau ca din tigva lui Yorick. Și arta lui Botta constă tocmai în regia acestor voci străine și apropriate.

Iată romantismul noir al poemului Remember: „Ce departe ești, întunecata mea iubită,/ prin pereții odăii te văd ca prin sită,/ și te-aud chemându-mă ca din altă planetă/ și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.” Avem deja mai toate obsesiile care-l vor bântui pe autor până la sfârșit: moartea, suprapercepția, astrologia, teatralitatea, paiațeria (obrazul de cretă desemnând morga dandyului sau tencuiala de pudră a arlechinului, după cum preferăm). Iată și autoportretul avangardist din Lecția de opium: „Emil, fumătorule sălbatec, tăcut,/ spune adio tărâmului acesta.” Sau morbiditatea bibliofilă din Docta ignorantia: „Sinucisule în bibliotecă,/ moartea erudită, rarisimă, te-a decavat./ Agonizai avar peste pleava cunoașterii,/ zaraf, ursuz, putred, blazat.” Rareori se conjugă mai convingător patosul vital și adicția pentru artă ca în versurile lui Emil Botta.

Toate cele trei poeme figurează în volumul lui din 1937. E drept că ultimele două vor fi scoase din reeditările de după 1966, et pour cause: asemenea figuri decadente, de opiomani și sinucigași, n-aveau ce căuta în viitorul luminos de pe culmile socialismului. În același timp, Botta își rărește aparițiile pe scenele de teatru ale patriei.

În schimb, devine un prolific actor de cinema, figurând în cele mai diverse pelicule, de la frescele naționaliste ale lui Sergiu Nicolaescu până la Pădurea spânzuraților sau Reconstituirea. Și rolurile, ca și poemele lui, sunt autoportrete cu măști și au patetismul unor manifeste personale. Joacă în nebuni, exaltați, deprimați, deposedați, rătăciți, învinși. Într-o scenă iconică din Reconstituirea, personajul lui se îmbată cu lichiorul „Oriental, cremă de mandarine”, repetând la nesfârșit cele trei substantive de pe etichetă, ca pe o mantră a evadării din real, rostogolind „r”-urile în felul lui inimitabil, ca la teatru. În Dincolo de nisipuri, personajul lui se recomandă cu amărăciune drept „ultima rămășiță a Bizanțului”. El reprezintă high-class-ul de odinioară, inadecvarea la prezentul tern comunist, racila fostului regim. E deviația de la linia dreaptă a realismului, diversiunea către istorie, religie, ocultism, narcoză. E un remember al trecutului ucis (un remember care trebuie înțeles cu toată încărcătura thanatică din Întunecatul april, dar și cu reminiscența din proza mateină).

După Revoluție, până în prezent, artistul pe care-l putem revedea în atâtea filme de cinematecă a devenit chiar mai puțin de-atât – amintirea unei amintiri, o amintire în ramă, un superlativ al derealizării. Însă merită să-l evocăm, măcar la aniversare, în poziția excentrică și complexă pe care a ocupat-o în cultura noastră de dinainte de 1989. Botta a jucat rolul estetic al ereziei față de dogma realismului, care domina filmul românesc al epocii, cu voia puterii.

Ștefan FIRICĂ

Scrie în general despre literatură și e lector la Facultatea de Litere a Universității București. A publicat două cărți, Autenticitatea, sensuri și nonsensuri. Teorii românești interbelice în contexte europene (2019) și Strategii ale (de)construcției identitare în proza românească interbelică (2019).

NOUA LITERATURĂ

Tudor RUNCANU scrie proză fantastică, năucitoare, cu personaje neobișnuite, în construcția cărora fantezia și originalitatea sunt principalele calități. Scrie poetic, pictural, accentuând ambiguitatea, ca metodă epică, la fiecare secvență, treptat, încât de la întâmplarea banală ești tras pe nesimțite în miezul atroce al ficțiunii de atmosferă. Vreau să vă spun că e un scriitor talentat.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Pan Wolodyjowski

de Henryk Sienkiewicz

Recomandată de Florin SAIU

Vacanțe: Râul Ropotamo din Bulgaria, în curgerea lui spre Marea Neagră.

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

NOUTĂȚI

CROWDFUNDING: Barem identitar. Prejudecăți colective, realități personale

de Adina Marincea, Andreea Găzdaru, Antonella Lerca Duda, Barbu Mateescu, Cristian Iftode, Elena Stancu, Fatma Yilmaz, Ioan Maxim, Ioana Burtea, Ioana Pelehatăi, Ioanida Costache și Raj-Alexandru Udrea

BLACK BUTTON

și-am să-l apuc de urechi

și-am să-l sărut pe gură

și-are să mă-nghită
ca pe iona

ca pe macucul stors de mir

Vitalie VOVC

BURSE PENTRU SCRIITORI

Fundația Cărturești, în parteneriat cu Asociația Maria și Pro Patrimonio, anunță inițierea unui program de burse și rezidențe de creație literară dedicate autorilor români cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani la categoriile roman, proză scurtă, poezie și eseu. Proiectul pune la dispoziția autorilor români patru burse în valoare de 1000 de euro fiecare și patru rezidențe de creație timp de o lună.

Mai multe aici

Xenia Negrea și Cătălin Ghiță, la lansarea cărții Florin Mugur și poetica exasperării, semnată de Xenia Negrea. Cărturești, Craiova, 2018.

O librărie plutitoare și un librar care prescrie cărți, ca pe remedii de boală

L I T E R A

„Ce altceva este o hartă pentru un călător dacă nu o dispunere enciclopedică a primejdiilor?"

Liviu G. STAN

Beatriz Luengo (n. Madrid, 1982) – El despertar de las musas (Trezirea muzelor)

Beatriz este o cunoscută cântăreață din Madrid, dar aici își încearcă mâna la scris: alege scene imaginare în care prezintă douăsprezece muze al căror potențial nu s-a putut împlini sau n-a fost recunoscut la momentul lui. Vorbește despre realitatea ei ca artistă și luptă pentru drepturile femeilor. Cu siguranță o să aibă fani și ca scriitoare.

Alexandra NICULESCU

Marcel Lupșe, un pictor cu un blog ca o galerie de artă.

În curând

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

Amintiri din vacanță: Râul Ropotamo din Bulgaria, în curgerea lui spre Marea Neagră.

Argentina și visul unei fete de-a juca fotbal. Un roman viu, o voce autentică.

RECOMANDAREA lui ANDREI ȘERBAN

ART

Conferința Internațională de Mitologie și Folclor, unul dintre cele mai selecte evenimente ale Universității din București, se va ține anul acesta online. Este organizată de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și a ajuns la ediția a VII-a.

Conferința este patronată de Conf. univ. dr. Maria-Luiza DUMITRU OANCEA, Prof. univ. dr. Ramona MIHĂILĂ, Prof. univ. dr. habil. Ileana MIHĂILĂ, Conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra FRUNTELATĂ și Conf. univ. dr. Onorina BOTEZAT

Înscrieri​

mythology.folklore20\@gmail.com

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro