Unde te grăbești? II

am tot încercat să aflu

unde mă grăbesc

rezultatele nu au fost concludente

și ar fi tare amuzant să mă grăbesc și către

un răspuns

ia-te-ncet, Irina

mă iau

dar îi dau pe alții de pe mine

la mach 7

poate că asta e o scrisoare plină cu păreri de rău

poate că e un eseu

despre uitare

când tai aerul și-l las să mă taie

pe picioare

uit figura

deșirată sau îndesată

biscuitică sau amplă

de lângă mine

figura care se chinuie să țină pasul

până ajungem la un semafor

știe că respect regulile de circulație mai presus de

regulile uitării mele

mă prinde în brațele sale

scurte sau lungi

firave sau zdrobitoare

și închide ochii în timp ce-și apropie fața de a mea

lucru de altfel bun

(pentru el)

căci nu poate vedea cum din când în când

deschid ochii

mi-i îndrept către semafor

și aștept să-mi fie

inundați de verde

nu din vina ta dragule

oricare dintre dragii mei ai fi

poate că vreau să te uit de când încă exiști

să te omor cu preaviz

să te incinerez și să te împrăștii

în colțuri de trecut găsite

repederepederepede

și nu să te îngrop

în pădurea întunecată

de care nici cele trei bestii nu se mai ating

și din tine să se hrănească

o Rafflesia spurcată

a cărei putoare să ajungă

până-n vârful Muntelui Purgatoriu

dar

dacă te încălzește cu ceva

dacă vă încălzește cu ceva

am eșuat lamentabil,

domnii minții mele.

*Cuvântul cu V *

am fost un copil fericit, îmi tot spuneam,

sigură de adevărul acestui enunț

până să-mi dau seama că

în el

în pântecele lui de sens

se găsesc

doar enunțuri false:

am fost un copil

am fost

am

am e atât de fals încât

valoarea lui de adevăr nici măcar nu-i zero

intră-n numerele negative

și nu mai iese de-acolo

da’ de ce

păi,

din cauza unui cuvânt lipsind.

coardele mele vocale sunt,

din câte știu,

la fel ca ale celorlalți

și nu am trecut niciodată printr-o operație de

extracție de gânduri

totuși, cuvântul ăsta,

cât s-ar fi chinuit,

nu a vibrat niciodată

cu timbrul vocii mele

a murit în implozie

în zona faringelui

au existat mereu căi de a-l spune

fără a-l articula

mi-ar plăcea

ar fi bine

mă gândeam să

dar formele astea

nu-i pot îmbrăca epiderma

se scufundă în ea

aleargă năuce

cu pielea lui în vine

a-l spune înseamnă a avea

și înseamnă și a fi

poate că nu în ordinea asta

și nu sunt dintre aceia

care nu vor

să aibă sau să fie

în ordinea asta sau în alta

oh

l-am văzut, e puțin mai sus

chiar cuvântul meu

trebuie să-l prind

și să-i dau drumul

cuvântului-fluture

am

am fost

am fost un copil

am fost un copil fericit

VREAU

scuză-mă că doar am schimbat banii

ți-aș fi dat, zău

dar nu aș fi avut niciodată în buzunar

atât cât merită o fată ca tine

știi că ce fac eu e ultima vrăjeală

se vede din privirea ta încețoșată

care nici nu mă mai lasă să pătrund

ți-ai închis retina la mine

se închisese de când am intrat în cazinou, de fapt

și te-am întrebat cu suferință în glas

unde e baia

în altă viață aș fi făcut mai multe cu talentul actoricesc

decât să trag apa în gol

să se ducă în canalizare

ca cel puțin 79,9% din mine

(nu spun 80 ca să nu ating un prag psihologic, știi cum e)

dar altă viață nu mai vine

pentru că nu-mi vine să o chem

atât de tare îmi vine să bag la aparate

să câștig jackpotul

să te iau cu mine

și să nu te schimb niciodată.

Smulsă

Îmi place foarte mult să mă privesc în oglindă. În vitrine, în cioburi de sticlă de pe asfalt, în ochii altora. Și nu neapărat pentru că m-aș crede frumoasă – există o diferență între „a arăta rezonabil” și frumusețe – ci pentru că vreau să văd modul în care chipul mi se schimbă. Îmi place să văd umbrele care prevestesc riduri de expresie, micile încrețituri care vor evolua (degenera?) în „talpa gâștei” – să se vadă, dom’le, că am și râs în viața asta! Să mă uit la alunițele care nu îmi piperau obrazul cu câțiva ani în urmă și la pistruii care s-au strâns treptat într-o constelație neregulată pe piramida nasului meu. Știați că nasul crește, crește, crește?

Îmi înfig privirile cu disperare în reflexia mea, asta pentru că știu că va sosi negreșit un moment în care voi fi

smulsă

dezrădăcinată

desțelenită

Și realitatea în care mă reflect iese din țâțâni și se balansează spart către vremuri fără alunițe, fără pistrui și fără talpa gâștei. Către zilele cu piele elastică și oase plastice sub bolovani. Către zilele cu păr ca un mini market: găsiți aici și Cola, și brichete, și apă, și gumă de mestecat! Prețuri mici pentru cumpărători, salarii competitive pentru angajați! Vă plătim cu cincizeci de stropi de putere pe oră, nu găsiți ofertă mai bună nicăieri. Udați-vă gurile atât cât să puteți striga „tocilaro!” și, atunci când puterea vă crește atât cât să umple o canistră, chiar „sper să te spânzuri cu coarda!”.

Sunteți artiști, despre ce vorbim aici!? E datoria voastră să vă gândiți, să creați ceva de valoare – doar n-ați vrea ca replicile voastre să fie... tocite. Menirea voastră e de a sădi sentimente pe o plantație pârjolită. Mai mult decât atât, este aceea de a deveni pereni. Anii vor trece și-i veți uita numele („Ce e-ntr-un nume?”). Dar ea vă va păstra în memoria elefantină figurile de lut, pe care le puteți îmbrăca atunci când vă smulgeți, de bunăvoie sau nu, de-acum către atunci.

(Cred, totuși, că ați face-o de bunăvoie. Că e o smulgere care are loc atunci când vă întrebați „Unde sunt zăpezile de altădată?”.)

Realitatea cade încetul cu încetul la loc, ciob cu ciob. Mi se așază din nou (proto)ridurile, alunițele și pistruii pe față. Nasul îmi iese marcat în relief, cu versantul lui abrupt. Vitrina mă arată în toată splendoarea și în tot marșul către bătrânețe. Zăbovesc puțin, apoi o pornesc din loc.

Tot înainte, sperând că ei s-au înșelat

sperând că voi v-ați înșelat

când mi-au spus

când mi-ați spus

că nimeni nu va plânge atunci când voi muri.

Puls

70

sunt aponderală

dar plutirea mi se scufundă

sub cearșaf

sub prosopul de pe față

încerc să trag cu ochiul

de sub acoperământul lui

și să văd lumina albă

privirile mele – ocelii unei meduze

66

sporii de întuneric se răspândesc

nu se mai ghicește nimic prin mucegaiul pufos

care sugrumă fotonii

parcă trebuia să faci ceva la moartea luminii

dar nu mai știu ce

54

parcă trebuia să vină cineva la moartea luminii

care n-a murit, ci doar s-a îndepărtat

a fugit la capăt de tunel

dar n-a venit nimeni

sigur a contramandat vizita cu un motiv

a intervenit ceva

40

știam că auzul se duce ultimul

și câtă cruzime e în asta

o pierdem

dar nu m-ați avut niciodată

eu în schimb o să vă am

o să închid ochii

și am să vă zdrobesc între pleoapele

ce nu se vor mai ridica

Irina BALCU

Irina s-a format la și pe lângă Literele bucureștene. Există și o parte întâi în ciclul Unde te grăbești?, dar trebuie să treacă printr-un proces de trunchiere - singura manifestare a cenzorului intern pe care o permite. Și singurul lucru nesupus grabei. Masterandă la Lingvistică, Facultatea de Litere, București.

NOUA LITERATURĂ

Tudor RUNCANU scrie proză fantastică, năucitoare, cu personaje neobișnuite, în construcția cărora fantezia și originalitatea sunt principalele calități. Scrie poetic, pictural, accentuând ambiguitatea, ca metodă epică, la fiecare secvență, treptat, încât de la întâmplarea banală ești tras pe nesimțite în miezul atroce al ficțiunii de atmosferă. Vreau să vă spun că e un scriitor talentat.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Pan Wolodyjowski

de Henryk Sienkiewicz

Recomandată de Florin SAIU

Vacanțe: Râul Ropotamo din Bulgaria, în curgerea lui spre Marea Neagră.

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

NOUTĂȚI

CROWDFUNDING: Barem identitar. Prejudecăți colective, realități personale

de Adina Marincea, Andreea Găzdaru, Antonella Lerca Duda, Barbu Mateescu, Cristian Iftode, Elena Stancu, Fatma Yilmaz, Ioan Maxim, Ioana Burtea, Ioana Pelehatăi, Ioanida Costache și Raj-Alexandru Udrea

BLACK BUTTON

și-am să-l apuc de urechi

și-am să-l sărut pe gură

și-are să mă-nghită
ca pe iona

ca pe macucul stors de mir

Vitalie VOVC

BURSE PENTRU SCRIITORI

Fundația Cărturești, în parteneriat cu Asociația Maria și Pro Patrimonio, anunță inițierea unui program de burse și rezidențe de creație literară dedicate autorilor români cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani la categoriile roman, proză scurtă, poezie și eseu. Proiectul pune la dispoziția autorilor români patru burse în valoare de 1000 de euro fiecare și patru rezidențe de creație timp de o lună.

Mai multe aici

Xenia Negrea și Cătălin Ghiță, la lansarea cărții Florin Mugur și poetica exasperării, semnată de Xenia Negrea. Cărturești, Craiova, 2018.

O librărie plutitoare și un librar care prescrie cărți, ca pe remedii de boală

L I T E R A

„Ce altceva este o hartă pentru un călător dacă nu o dispunere enciclopedică a primejdiilor?"

Liviu G. STAN

Beatriz Luengo (n. Madrid, 1982) – El despertar de las musas (Trezirea muzelor)

Beatriz este o cunoscută cântăreață din Madrid, dar aici își încearcă mâna la scris: alege scene imaginare în care prezintă douăsprezece muze al căror potențial nu s-a putut împlini sau n-a fost recunoscut la momentul lui. Vorbește despre realitatea ei ca artistă și luptă pentru drepturile femeilor. Cu siguranță o să aibă fani și ca scriitoare.

Alexandra NICULESCU

Marcel Lupșe, un pictor cu un blog ca o galerie de artă.

În curând

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

Amintiri din vacanță: Râul Ropotamo din Bulgaria, în curgerea lui spre Marea Neagră.

Argentina și visul unei fete de-a juca fotbal. Un roman viu, o voce autentică.

RECOMANDAREA lui ANDREI ȘERBAN

ART

Conferința Internațională de Mitologie și Folclor, unul dintre cele mai selecte evenimente ale Universității din București, se va ține anul acesta online. Este organizată de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și a ajuns la ediția a VII-a.

Conferința este patronată de Conf. univ. dr. Maria-Luiza DUMITRU OANCEA, Prof. univ. dr. Ramona MIHĂILĂ, Prof. univ. dr. habil. Ileana MIHĂILĂ, Conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra FRUNTELATĂ și Conf. univ. dr. Onorina BOTEZAT

Înscrieri​

mythology.folklore20\@gmail.com

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro