Revistă print și online
Unul dintre cei mai subtili prozatori ai momentului, Liviu G Stan aduce prin "Salamandre" un model de psihanaliză literară și un epic hibrid. Romanul său anunță un nou tip de literatură - a fragmentarismului versatil. (Doina RUȘTI)
"Cel mai impresionant lucru rămâne construcția; aparent patru nuvele sunt unificate într-un singur fir narativ ca o pânză de păianjen. Stilul în care romanul este scris, la fel de inteligent ca și conținutul, mulându-se peste fiecare necesitate impusă de complexitatea firelor narative. Personajele lui Liviu G. Stan sunt reale, urâte precum diavolii, dar reale, din carne și oase și psihic atent conturat. Astfel, romanul are toate aceste merite, dar și unul pe care abia acum îl menționez: actualizarea imaginii Bucureștilor; de la prelucrarea legendelor stranii ale unor locuri precum Lacul Morii și diferite străzi la utilizarea referințelor mitice. Episoade precum cel în care românii îi bat pe străinii musulmani care lucrează în Cotroceni nu ne fac mândri, însă reprezintă o realitate socială la fel ca multe altele ilustrate de autor: rasism, xenofobie, islamofobie, misoginism, transfobie si homofobie. Ideatic, romanul a necesitat ura față de ceea ce este diferit (diferitul fiind văzut ca slab, inferior), față de sine și societate și față de instanța divină, deoarece puterea este laitmotivul prozei, steaua în jurul căreia se învârt toate planetele din sistem, pentru a fi cât mai aproape de societatea în care trăim." (Andràș-Florin RĂDUCANU)
Captiv în propria sa obsesie – aceea a puterii – chirurgul-traficant de organe reprezintă, într-un fel, "cheia de boltă" a întregii construcții. Ticălos exemplar, fantast și excentric, Varitz este deopotrivă victima propriului orgoliu, dar și un sociopat măcinat de complexe, autoexilat în spațiul aseptic al locuinței sale. Vastă și rece asemenea peisajului hibernal, această reședință – pe care și-o închipuie, peste ani, transformată în casă memorială – e presărată cu tot felul de obiecte ciudate (reale sau închipuite). Inventivitatea în materie de cruzime, ludicul-lugubru, violența și cinismul nu sunt în fond altceva decât simptome ale vidului interior, ale unui "deșert alb" și înghețat. (Catrinel POPA)
Am avut revelația unui romancier matur, familiarizat foarte bine cu legile epicii și, totodată, extrem de original, cu predispoziție spre situații-limită cu tentă exotică ce se mențin în paradigma verosimilității, abordând fapte și evenimente ale lumii contemporane.
(Radu ALDULESCU)
Antonie Varitz, face parte din categoria psihopaților lucizi, calculați și rafinați. (Mihai ENE)
"Așadar, cititorul, de fapt, nu mai este doar cititor, ci chiar un personaj, este invitat (mai pe ocolite) la un experiment (sau să conștientizeze că, în viața reală, de dincolo de cărți și de lumea din ele, este mereu supus unor diverse experimente), Proiectul Nebula (apropierea de premiile cu pricina nu este, totuși, întâmplătoare: Mihai Ene își intitulează prefața "La marginea distopiei"!), care ne apropie de filme celebre precum "Truman Show", "Westworld" ori "The Game" ."
(Adi George SECARĂ)
Ciprian Handru este exeget cu studii aprofundate în literatură română (Facultatea de Litere și master în studii literare românești la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca). Și-a orientat activitatea academică spre proza românească contemporană și în prezent este doctorand la Universitatea din București, pregătind o teză sub îndrumarea profesorului univ. dr. Ion Bogdan Lefter. A publicat două articole despre Adriana Georgescu și Annie Samuelli în volumul colectiv Un dicționar al exilului feminin românesc, coordonat de Emanuela Ilie, precum și un articol despre Hortensia Papadat-Bengescu în Infernul cotidian. Imaginarul bolii în literatura română, coord. Emanuela Ilie. Pe lângă acestea, a mai semnat numeroase articole și exegeze dedicate prozei actuale, dar și contribuții de proză propriu-zisă. Este redactor la revista Ficțiunea, unde ține două rubrici: Lecturi contemporane. O listă inegală și O întrebare, mai multe răspunsuri.