Pentru cititorul român, Pierre Michon este înainte de toate autorul Vieților minuscule, prima sa carte scrisă la treizeci și opt de ani, „născută dintr-un sentiment de eliberare și de bucurie inexprimabilă” care, Michon o mărturisește, i-a schimbat radical viața, l-a instalat în tribul auster al unor scriitori ca Pascal Quignard, François Bon sau Pierre Bergounioux, cititori incorigibili, maniaci ai scrisului, un scris concret, senzorial și deopotrivă erudit, estetizant. Viețile minuscule sunt o colecție de opt portrete de oameni simpli, anonimi din provincia sa natală de care este visceral legat, Creuse, ridicați la rang de personaje de legendă, prin prisma cărora ...

„Există vreo diferență între un cititor, un scriitor, un traducător, un interpret, un compozitor etc.?”, se întreabă retoric Pascal Quignard în Vie secrète, carte apărută la Editura Gallimard, Paris, 1998. Viața ascunsă e o carte despre iubire, cu fața ei secretă, bântuită de fantasme, dar și cu fața ei livrescă, de meditație asupra iubirii. Este o meditație filtrată prin poveștile de iubire ale literaturii universale, pornind de la „corespondența esențială între iubire și experiența lecturii”, și până la iubirea ca „o dublă îmbrățișare: îmbrățișarea limbajului și îmbrățișarea tăcerii”. Altfel spus, la Quignard, viața ascunsă a iubirii se identifică cu viața ...