"Archetypes: in Code-Mixing Poetry", cartea scriitoarei Mihaela Cristescu, a apărut în 2019 la editura eLiteratura din București. Condițiile grafice sunt excelente, iar cartea conține desene semnate de Luminița Șerbănescu și beneficiază de o postfață semnată de prozatorul australian Luke Carman. Dar de ce un poet australian semnează postfața unei cărți apărute în România? Mihaela Cristescu s-a stabilit în Sidney, Australia, începând cu 2009. Are o singură carte publicată în România înainte de a emigra, e vorba de o carte de poeme publicată în 2005. Restul cărților (poezie și eseu) au apărut după 2009 și sunt, în majoritatea lor, în limba engleză.

Iar ca tabloul să fie complet, precizez și faptul că volumul de față este scris în ceea ce se numește "Code-Mixing Poetry". Popular în Australia (și, probabil, popular în zonele în care sunt amestecate multe etnii), code-mixing permite (sau invită la) combinarea cuvintelor din limbi diverse în alcătuirea poemelor. În mediul academic sunt dezbateri destul de complexe referitoare la "code-switching" (schimbarea limbii în timpul conversației) vs. "code-mixing" (îmbinarea unor cuvinte sau propoziții din limbi diferite, dar care să îmbogățească cu un sens nou). Cele două noțiuni pot fi văzute și ca sinonime într-un sens larg, chiar dacă, așa cum o spune titlul, cartea de față este scrisă în "code-mixing". Un simplu search pe Google (deja folosesc code-mixing) scoate la iveală o multitudine de articole referitoare la acest subiect. Iată și un exemplu: "Așa ne dorim isprava,/ cântărind izvorul,/ running water/ against fire" (poemul "ascultă"). Unele poeme sunt complet în limba română, altele complet în limba engleză, însă cele mai multe cu un mixaj lingvistic specific "code-mixing poetry", fapt care îl face pe Luke Carman să afirme în postfață: "they seduce the monoglot reader into the unfamiliar territories of a foreign language, and draw the casual observer into a verdant philosophical landscape". Desigur, în cazul de față, "foreign language" fiind limba română. Avantaj pentru noi, care putem savura cu (aproape) aceeași intensitate și părțile scrise în limba engleză.

Mai trebuie amintit aici și NWG Inc ("New Writers' Group Incorporated"), o comunitate de scriitori (organizată ca un ONG) care funcționează de două decenii în Sydney, Australia. Scopul NWG este mai mult decât explicit: "Our chief aim is to support writers and writing in the wonderfully diverse communities of Western Sydney." Grupul editează și o revistă ("ZineWest") în care au fost publicați sute de scriitori și artiști (între care și românii Loredana Tudor Tomescu și Dorian Stoilescu) și o antologie anuală. NWG este partener (alături de State Library of NSW) la realizarea antologiilor româno-australiene, proiect coordonat de Mihaela Cristescu. Grupul (președinte Carol Amos, vicepreședinte Sue Crawford) are aproximativ 40 de membri cotizanți și se bazează strict pe voluntariat. Personalitățile cele mai cunoscute care au trecut prin NWG sunt scriitorii Luke Carman, Felicity Castagna și Fiona Wright. Antologiile coordonate de Mihaela Cristescu au deja o tradiție redutabilă, ajungând, anul acesta, la a șaptea ediție! Toate acestea ne creează o imagine mai clară despre munca Mihaelei Cristescu, atât în ceea ce privește propria creație, dar și în susținerea și popularizarea literaturii române actuale pe îndepărtatul continent australian.

Revenind la cartea "Archetypes: in Code-Mixing Poetry", ea este împărțită în trei: "Ego", "Soul", "Self". Cine este interesat de versiunea audio poate trimite un mail la adresa info@publishers.info. Titlul cărții și al capitolelor trimit către psihologie, către filosofie. Textele susțin și sunt la înălțimea titlurilor. Versurile Mihaelei Cristescu au ceva din rafinamentul și sensibilitatea intelectuală a poeților șaizeciști de la noi, Cezar Baltag sau Nichita Stănescu. E o poezie mai apropiată de latura intelectuală, reflexivă, din care nu lipsesc referințele la fizică sau tehnologie. Iată: "răsăritul/ să poată aduna/ gândurile,/ ca obstacole/ în calea accelerației/ gravitaționale." ("comparație"), "iar amintirile-obiecte/ se vor transforma/ în viteze cuantice/ înregistrate/ de androizi/ amabili" ("pe când") sau "într-o stingere,/ licărirea fotonilor ocoliți de fantele recunoscătoare/ se absoarbe încetul cu încetul/ către mirarea zilei precedente." ("imitatio dei") Mirarea intelectuală, paradoxul, mirarea – iată teme rostogolite cu mare talent de generația șaizeci și fructificate cu rafinament și sensibilitate în poezia Mihaelei Cristescu.

Poezia Mihaelei Cristescu invită la liniște și meditație: "în liniștea nopții,/ foaia de hârtie/ pe care/ am îndoit-o/ a creat decibeli/ fără precedent/ pentru casa/ ascunsă în întunericul/ neclintit/ al somnului" ("intelectualism"). Uneori este abstractă, curată, ca o ecuație matematică: "caught/ între suflet și stern,/ along the shape/ of patience" ("from upstairs"). Alteori e o invitație la redescoperirea unei vieți interioare, un pas către arhetipurile care ne alcătuiesc ființa: "această minunată/ poveste/ e începutului de veac/ personal" ("illud tempus").

"Archetypes: in Code-Mixing Poetry" este o carte scrisă cu talent, rafinament și propune un exercițiu stilistic mai rar întâlnit la noi, acela de a realiza un melanj între limbi diferite în cadrul aceluiași poem. Într-o lume hibridă, poezia devine și ea hibridă. Nu numai că e din ce în ce mai greu de diferențiat față de celelalte genuri literare, dar, iată, începe să permită folosirea mai multor limbi pentru a-și mări capacitatea de a transmite cât mai mult din subtilitatea creatoare a poetului.