Între célérifère și balansoar

Mi-a căzut în mână în această vacanță de iarnă un roman cumpărat mai demult și pe care –nu știu de ce – tot amânasem să îl citesc până acum. Este vorba de Parrot și Olivier în America de Peter Carey, care confirmă faima autorului său, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din Australia, laureat în două rânduri al prestigiosului Booker Prize. Iată „fișele biografice” ale celor doi eroi din titlu:

Născut în 1805 într-o familie de aristocrați căzuți în disgrație în vremea imperiului napoleonian, Olivier-Jean-Baptiste de Clarel de Barfleur de Garmont este înfățișat, în primele pagini ale romanului, ca un copil hipersensibil, bolnăvicios, dotat în schimb cu inteligență precoce grație căreia intuiește că anii dinaintea nașterii sale au constituit „o epocă de invenții de o mare frumusețe și o mare teroare”, fără să știe precis care „putea fi frumusețea și care teroarea” (p.12), după cum mărturisește cu umor.

Mai în vârstă cu aproape două decenii și jumătate decât Olivier, Parrot se naște în 1781, în Anglia lui George al III-lea, pe când „Olivier de Bla Bla Garmont nu exista nici măcar cât o plăsmuire în imaginația lui taică-su”(formularea îi aparține lui Parrot), iar în 1793, „când francezii se căsăpeau unii pe alții”, era orfan de mamă, nevoit, în plus, să lucreze, alături de tatăl său, ca ucenic într-o tipografie din Dittisham.

Personaj dickensian, așadar, Parrot (alias John Larrit), rămâne în scurt timp și fără tată, intrând în serviciul unui aristocrat francez (spion și falsificator), prin intermediul căruia ajunge în cele din urmă să-l cunoască pe Olivier de Garmont.

Nicidecum lipsit de inteligență sau de ambiție, dovedindu-se în plus extrem de talentat la desen și la a-i imita pe alții, inițiat în ceea ce se numește îndeobște „școala vieții”, Parrot îl va însoți pe tânărul nobil francez în aventura sa americană, ca secretar și servitor, mai întâi, apoi ca prieten și confident nedespărțit.

Parodie de roman picaresc, cu pretext biografic și istoric totodată (are ca sursă de inspirație, după cum mărturisește autorul, viața lui Alexis de Tocqueville), scrisă cu mult umor și mizând abil pe tehnica bine strunită a contrapunctului, Parrot și Olivier în America este nu numai o lectură delectabilă (amintindu-mi când de Prinț și cerșetor, când de Tristram Shandy), ci și o carte plurietajată ce îndeamnă la reflecție asupra unui repertoriu variat de teme, nu foarte îndepărtate de problemele actualității, printre care revoluția, reinventarea de sine la granița de epoci și de lumi, mistificarea, falsul, forța demonică a creativității sau limitele democrației și ale libertății individului.

Pe scurt, lumea din romanul lui Carey e o lume de frontieră par excellence, situându-se între aristocraticul célérifère fără ghidon de la Castelul Barfleur și practicul fotoliu balansoar inventat de Franklin – „acel cumplit monument închinat neastâmpărului democratic”, în cuvintele lui Olivier de Garmont…

Peter Carey, Parrot și Olivier în America, trad. din limba engleză și note de Irina Negrea, București, Editura Art, 2015

Catrinel POPA

Lector univ. dr. la Facultatea de Litere din București și scriitoare, Catrinel a colaborat cu mai multe reviste culturale printre care România literară, Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca etc. Cărți: Caietul oranj (2001), Labirintul de oglinzi. Repere pentru o poetică a metatranzitivității (2007).

Scriitori și creatori de ficțiuneOpinii și ideiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopolitePoemele săptămâniiIstorii subiectiveDebutTraduceriTOPURIArhivă

Cartea săptămânii

Cartea săptămânii

Recomandări

Recomandări

Oare dacă într-o săptămână am citit toată trilogia lui Philip Pullman, Materiile întunecate, și „sunt la zi” cu noul serial HBO, His Dark Materials, înseamnă că m-a prins? Cred că da. De ce? Poate pentru că este o poveste amplă și inteligentă despre căutarea adevărului, despre nevoia de compasiune și prietenie, despre puterea de a crede cu sinceritate în ceea ce dogmele resping. Dar și pentru că Pullman reușește să îmbine filozofia, religia și spiritualitatea într-o narațiune magnetică pentru copii și adulți.

Andrei Șerban

Andrei Șerban

Copyright © optmotive.ro

Echipa