Gabriela Toma, Posh, Ars Libri, 2024

Gabriela Toma, cunoscută ca poetă în cercurile bucureștene, a lăsat deocamdată poezia, în favoarea prozei, publicând recent o carte cel puțin stranie, intitulată Posh. Carte pentru copii și pentru adulți totodată, înrudită într-un anumit fel cu Alice în țara minunilor, aduce o galerie impresionantă de personaje, situații insolite și întâmplări care dau măsura unui imaginar complex și convingător. Poveștile se derulează în avalanșă, în jurul pisoiului Posh, dar prin contribuția unor eroi preocupați de joc și imaginație. Lara, suntem avertizați, "era obișnuită să născocească povești. Mama sa, înainte de a pleca la muncă, îi lăsa deseori tot felul de cuvinte pentru a construi o casă a poveștii".

Uneori întâmplările frizează absurdul, descinzând parcă din proza urmuziană:

"Într-o zi culesese cincizeci de cuvinte întregi și o jumătate de cuvânt, cât era distanța în cuvinte de la dormitor la frigider."

De la un simplu detaliu, totul se derulează in crescendo spre fapte de importanță romanescă, așa cum se întâmplă în următorul fragment:

"Este uimitor câte lucruri pot uita, pierde sau arunca oamenii. Primul lucru pe care l-au găsit a fost o cheie cu breloc în formă de scoică, apoi un cercel foarte lung, un biberon spart, o jumătate de foaie cu note muzicale. Și atunci au făcut casa poveștii. Jocul era așa: cineva începea și următoarea continua. Adevărul este că făceau o echipă trăsnet:

— Un domn pe nume John....

— ...îndrăgostit de o femeie pe nume Tatiana...

— ...împreună aveau o fiică, pe nume Eveline, în vârstă de șase ani.

— John este obligat să plece din țară...

— ...în Guatemala, pentru o călătorie de afaceri...

— ...unde se accidentează grav la brațul drept....

— ... iar acum trebuie să scrie cu mâna stângă.

— După accident, John îi trimite fetei lui un talisman pentru a o proteja de accidente: o pisică cu aripi și pelerină...

— El ar fi vrut să se întoarcă în țară pentru a o vedea, dar mereu primea proiecte la celălalt capăt al lumii.

— Pe fata lui o cheamă Eveline și îi place să cânte la pian...

— ...studiază foarte mult și participă la concursuri de muzică.

— Ajunge o pianistă celebră....

— La doar 16 ani!"

Gabriela Toma are nu doar fantezie și talent, deja dovedit prin poemele sale, ci si o cultură literară solidă, evidentă la fiecare pagină. Trimiterile subtile la diverse structuri, tehnici și teme literare se află la ordinea zilei, fără ostentație, fără premeditare. Povestea are întotdeauna întâietate, iar jocul este adus la un grad de excelență, cum rareori s-a mai întâmplat în literatura pentru copii. Poate doar Iordan Chimet a mai avut această disponibilitate.

Mi-a plăcut atenția acordată simbolisticii și totodată poeticității spațiului (camera din față, camera oglinzilor, camera caleidoscopului, camera cutiuțelor muzicale, camera poveștilor, camera pactului, camera memoriei ș.a.). În textul Gabrielei Toma, intervenția determinărilor spațiale este vizibilă în descriere și dialog, cu mize majore în desfășurarea istoriei și definirea caracterelor.

Urmă Camera poveștilor. Aici, Lara chiar se putea pierde. Încăperea era înaltă și tapetată cu cărți cu cotoare frumos colorate. Printr-o mișcare a degetului, puteai scoate o anumită carte și tot cu mici gesturi de răsfoire o deschideai în aer. Personajele coborau din carte așa cum și le imaginase autorul și se așezau pe fotoliu, pe canapea sau pe covorașul multicolor și puteai conversa cu ele. Din tavan coborau pânze turcoaz semi-transparente și toată lumina care venea dinspre ferestrele largi crea o atmosferă absolut uimitoare. Orice copil care iubește poveștile și-ar fi dori să rămână acolo pentru totdeauna.

Totodată, la nivel macro, lumile din carte aparțin de spațiul mexican și românesc, cu legături nebănuite:

....imaginea lui Posh începu să devină neclară, ca și tot peisajul din jur. Când deschise ochii, Lara se trezi cu o stație înainte de a coborî. Când ajunseră acasă, în bucătărie, motanul Posh dormea dus pe un fular foarte pufos pe care Lara îl primise de ziua ei de la părinți, care îl comandaseră tocmai din Mexic. Toată lumea știa pasiunea ei pentru acest loc plin de povești extraordinare. Îl privi cu multă bucurie. Simțea că venise de niciunde și că avea ceva misterios, un mesaj pe care trebuia să-l descifreze...

Cartea impresionează și vizual, datorită transpunerii poveștii în imagini de Laura și Livia Greaca. Vă fac prin aceasta o invitație la lectură, sper să vă fi stârnit interesul, iar dacă da, găsiți cartea aici... Ars Libri.