Sadoveanu și „viețile sfinților”

Un volum greu truvabil azi − reeditat fragmentar în 1993 la Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, îngrijit de Petru Ursache și cu un cuvânt înainte de Bartolomeu-Valeriu Anania − este Din viețile sfinților. Spre Emaus, cuprinzând hagiografii prelucrate, în vederea unui proiect mai amplu, de M. Sadoveanu și D. D. Patrașcanu. E vorba, de fapt, despre două volume, din 1924 și 1926, plus repovestirea din 1930 a „Istoriei sfinților Varlaam și Ioasaf de la India”.

În 1947, Sadoveanu și-a reunit toate secvențele hagiografice (minus adaptările defunctului Patrașcanu) într-o singură carte, Legende sfinte − needitabilă, din motive lesne de înțeles, în perioada regimului comunist, cu tot statutul privilegiat al autorului ei. Textul introductiv despre „drumul spre Emaus” al apostolilor Luca și Cleopa, cu întâlnirea christică de după Înviere, îl are în prim-plan pe viitorul evanghelist Luca, „doftor de trupuri” devenit, după întâlnirea cu înviatul Iisus, „doftor de suflete”:

Sfântul evanghelist Luca era de neam din Antiochia Siriei, și-n tinereță s-a deprins la înțelepciunea elinească și la meșteșugul tămăduirii de boale, făcându-se doftor iscusit. A cunoscut apoi și limba eghipteană, cu toate învățăturile ei din veacuri. Ș-a fost și zugrav ales, având dar să scrie cu colori moarte laudă vie lui Dumnezeu. Iar după ce s-a deprins desăvârșit și cu învățătura evreiască, s-a dus la Ierusalim. [...] A propovăduit Luca lumina credinții celei adevărate în Roma, în Cetatea cesarilor, cu suferință și multă trudă. Apoi, ieșind din Roma, a străbătut Libia și a intrat în Eghipet luminând Tebaida. Și a dus mângăiere robilor și sărmanilor până la marginea pustiei... Și pretutindeni a dus mângâierea cuvântului celui curat, ca un adevărat doftor al sufletelor.

Apreciat de apostolul Pavel și cu o formație spirituală de sinteză, Luca va fi servit drept reper spiritual pentru Sadoveanu însuși, apropiat, în perioada inițierii sale masonice, de tradițiile Antichității alexandrine (grecești, ebraice și egiptene). Va fi servit drept model – de ce nu? − și pentru eroul său din romanul Demonul tinereții (1928), devenit, din student medicinist, călugăr tămăduitor la Mănăstirea Neamț. Poate nu întâmplător, toate capitolele sadoveniene − Fericiții Andronic și Atanasia, Cuvioasa muceniță Atanasia Romana, Cuviosul Roman cel smerit, Sfântul Longhin sutașul, Cuvioasa Pelaghia care a fost mai întâi desfrânată, Sfântul mucenic Alexandru Cărbunaru, Minunea Tectistei Lesvianca, Fericita Cecilie – sunt dedicate unor figuri de mucenici, de „umiliți și prigoniți.”

Iar secvența Sfintele amintiri (care dă și titlul celui de-al doilea volum hagiografic scris în colaborare cu Patrașcanu) poate fi citită, dincolo de episodul „sfintelor amintiri” despre Iisus ale apostolului Filip, ca o poetică sacră în oglindă, caracteristică pentru un maestru al evocării.

Niciodată Viețile sfinților, care l-au modelat, via bunicul său David, și pe Ion Creangă, n-au sunat până atunci mai bine în limba română. S-ar zice că, lucrând pe aceste scrieri, Sadoveanu și-a rafinat și spiritualizat arta în vederea „schimbării la față” din perioada capodoperelor maturității. Iar repovestirea istoriei „sfinților Varlaam și Ioasaf de la India” − adaptare creștină a legendei lui Gautama Buddha, tradusă pentru prima dată în românește de Udriște Năsturel − sună admirabil.

Micul roman hagiografic poate fi privit ca Sîddhartha lui Sadoveanu, mult mai fidelă modelului oriental decât aceea a omologului său Hesse: un exercițiu de rescriere a unui text sapiențial străvechi, urmat, la scurt timp, de Măria sa, puiul pădurii (remake cu tâlc al legendei Genovevei de Brabant), apoi de splendida reformulare a Sindipei din Divanul persian, de adaptările după Halima, după Vechiul Testament sau după autobiografia Ho-Jo-Ki a pustnicului japonez medieval Kamo Chomei. Desigur, funcția asumată a acestor „vieți ale sfinților” este una moral-spirituală. Adaptările în cauză merită însă redescoperite și ca ucenicie, la școala modelelor sacre, a unui mare artist.

Paul CERNAT

Critic și istoric literar, conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București. Cărți: Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice (2018), Avangarda românească și complexul periferiei (2007),* Contimporanul: istoria unei reviste de avangardă(2007), *Modernismul retro în romanul interbelic românesc (2009) ș.a.

O dată pe lună

casa de dincolo de ocean mi se pare un text spectaculos ca experiență a trăirii: fără artificii, fără prefăcătorii. E un lung poem, semnat de Andrei Șerban, un pseudo-roman zice el, un experiment erotic & ontologic, în interiorul unei nopți de februarie. Un text de literatură pură.

Doina RUȘTI

Mihaela DEDEOGLU - despre OPTm

Cartea săptămânii

Cartea Nunții​

de G. Călinescu

Recomandată de

Lucian Mîndruță

Editura Cartex

Recomandări 8M

C​amera de Emma Donoghue

Anul BEETHOVEN

CRONICHETE

The Death of Vivek Oji de Akwaeke Emezi nu e o carte despre moartea unei femei frumoase. De fapt, personajul principal nu e o doamnă. Iar povestea nu-i numai despre moarte. Narațiunea nu e lineară. Nu vei da peste personaje plate. Nu te vei lovi de prejudecăți rasiale. N-or să-ți dea lacrimile… de râs. N-o să-ți fie rușine să recunoști că e posibil să fi auzit de Toni Morrison. Și n-o să renunți să citești cartea doar pentru că-i știi finalul încă din titlu. Există un risc, totuși: se prea poate să-ți dorești să (re)citești Cronica unei morți anunțate. Domnul Marquez e pe-aproape.

Sandra OPRESCU

În fața imaginii. Întrebare despre finalitatea unei istorii a artei de Georges Didi-Huberman (Ed. Tact, 2019) este un volum de referință în domeniul studiilor vizuale, chiar și la 30 de ani distanță de la apariția lui în Franța.

Pentru autor, imaginea înseamnă, după cum indică traducătoarea cărții, Laura Marin, o suită de termeni aparent în opoziție: reprezentare, dar și prezență; formă, dar și forță; semnificație, dar și senzație.

Cristina BOGDAN

Fahrenheit 451

Adrian JICU, la bibliotecă

Clopotul scufundat

Prin curtea cu ascunzișuri rotitoare
S-a rătăcit un cățel de vânătoare
Pătat cu negru și coadă scurtă,
Înscris cu macule trandafirii pe burtă,
Având urechile blegi și cărnoase,
Slab ca-nfățișare, tare-n oase,
Mă rog, un cățel mic și neajutorat
Ieșit pentru întâia oară la vânat...

Leonid DIMOV - Antimetafizică

Un thriller de succes

Al cincilea risc

Arta japoneză a băilor de pădure

O carte de citit duminica

Recomandată de Liviu Szoke

O superbă continuare a aventurilor Pricoliciului și o excelentă reinterpretare a basmelor românești, adaptate pentru cititorii de astăzi, în care personaje de legendă precum Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Sfânta Vineri, Verde-Împărat, calul lui Harap-Alb, precum și zmei, zmeoaice, zâne rele sau bune, vampiri, iele și multe altele își dau mâna și se confruntă pentru a alcătui o poveste modernă, de mare actualitate, ce reflectă perfect problemele cu care se confruntă societatea românească modernă.

O istorie secretă a Țării Vampirilor, II

Copyright © optmotive.ro