Invitație pe Coasta Dalmată

La capitolul piețe, Europa are câteva zone privilegiate, care condensează un număr mare - estetic și istoric interesante. Știm cu toții despre piețele din Italia sau despre cele din Peninsula Iberică. Știm mai puțin sau chiar deloc despre alte zone, mai apropiate de noi.

Coasta Dalmată a Croației e una dintre aceste zone privilegiate, puțin cunoscute. Moștenește o tradiție veche, ce coboară până la coloniile grecești și până la romani. Apoi, cu o singură excepție, toate orașele de pe coasta croată au fost sateliți ai Veneției. Piețele din orașele de aici sunt de tip italian și simți asta de cum ai pus piciorul în ele. Dar e mai mult de atât. Suntem în Balcani și, atunci, se simte, nu are cum altfel, și puțină influență otomană. Deși bine ascunsă, ea își spune cuvântul. Cum, mai evident de această dată, își spune cuvântul și influența slavă. Rezultă o sinteză unică și foarte interesantă de elemente, venind din zone culturale foarte diferite, care fac ca piețele orașelor croate să merite maximum de atenție.

Uneori, te afli în plin paradox. Campanila din Rovinj e o copie a celei din Veneția, la scară reducă, dar construită mai târziu, în secolul al XVI-lea. Astăzi, ea e mai originală decât originalul. Cea din Veneția s-a prăbușit în 1909, iar cea pe care o vedem astăzi e o reconstrucție a ei. În schimb, Campanila din Rovinj-ul croat e cea medievală.

Și, simt nevoia aici să dau un exemplu de cum a funcționat sinteza culturală: Dubrovnik nu a fost colonie venețiană, dar limba vorbită aici a fost multe secole „un fel” de italiană sau de venetă, pentru a nu mă exprima foarte precis academic.

Trg Luža, piața mare din Dubrovnik, se află la capătul celei mai largi artere care traversează cetatea de la vest la est, numită Stradun sau Placa. Fiecare extremitate reprezintă un punct de intrare în cetate, marcat de o poartă și de o piață. Structura aceasta, clar vizibilă în fotografia aeriană, are legătură cu procesul îndepărtat de formare a orașului. Zece secole în urmă, traseul de azi al Stradun-ului era un canal, care separa vechea colonie greco-romană Ragusa (aflată pe o insulă), de așezarea slavilor de pe continent, Dubrva. În secolul al XI-lea, canalul e colmatat, cele două comunități se unesc, deși rivalitatea și disprețul reciproc nu vor înceta nicicând. Un secol mai târziu, ele se află în interiorul acelorași ziduri.

Urmând schema clasică a procesului pe care Aristotel îl numește synoecism, piața principală se conturează la punctul de contact geografic al spațiilor celor două comunități. Așa s-a născut Trg Luža și aici aveau să fie construite de-a lungul istoriei cele mai importante clădiri: catedrala, statuia lui Orlando, Palatul Rectorului, Palatul Sponza, Turnul cu ceas, fântâna mică a lui Onufrie.

Strada fântânii unește piața Luža de a doua piață ca importanță a cetății, Gundulićeva Poljana e mult mai târzie, construită după cutremurul din 1667. Cele două, deși gândite separat, compun un sistem.

Dar m-ai întrebat care e cea mai frumoasă piață din Croația. Nu știu să spun, pentru că nu-mi plac astfel de ierarhii. Și totuși: cea mai interesantă și mai veche dintre piețele din Split e de departe Trg Peristil, socotită de localnici inima istorică a locului, deși e mult mai mică decât alte două piețe vecine. Istoria ei e cât se poate de specială. La origine, piața a fost curtea interioară a palatului - ridicat pentru împăratul roman Dioclețian în anul 305, pe o suprafață uriașă, de 300 de metri pătrați. De fapt, jumătate din orașul vechi de la Split se află în interiorul zidurilor palatului, cel mai bine conservat palat roman ajuns până la noi. După ce romanii îl abandonează, el rămâne pustiu secole bune, până când locuitorii din Salona se refugiază din fața slavilor între zidurile sale, transformând fostul palat în oraș. Oraș va rămâne tot timpul. Ioan de Ravenna, primul arhiepiscop al locului, decide transformarea mausoleului lui Dioclețian în biserică. E momentul în care curtea palatului devine oficial piață a catedralei, cu toate funcțiile pe care le avea o piață medievală. Suferă transformări, dar parte din elemente se păstrează, inclusiv coloanele de porfir roșu.

Văzut de sus, orașul vechi din Split se înfățișează ca o cutie dreptunghiulară în care cineva a așezat clădiri, străzi și piețe. Două dintre piețele din cetate sunt mari și, începând cu Evul Mediu, au deținut un rol cheie în istoria orașului, numit Spalato - în italiană. Narodni trg, Piața Poporului, pur și simplu Pjaca pentru localnici, e atestată din secolul al XIII-lea și are câteva clădiri gotice superbe.

Ceva mai încolo, la intrarea în cetate, e Trg Braće Radić, numită de localnici Voćni trg, adică piața de fructe, în amintirea vechiului și coloratului ei rol. Imediat în afara zidurilor medievale, se află o a treia mare piață, Piața Republicii, mai nouă, care trimite prin arhitectură la San Marco din Veneția. A fost construită în stil istorist la mijloc de secol XIX, pentru a arăta că Split-ul, vreme îndelungată sub stăpânire venețiană, duce mai departe această tradiție.

Sunt piețe foarte frumoase toate, fiecare cu o individualitate clar conturată, dar Trg Peristil este pe locul întâi.

Cătălin D. CONSTANTIN

Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București, specializat în antropologie și studii culturale, Cătălin a publicat și editat numeroase studii și cărți, printre care Orase in rezumat. Piete din Europa si istoriile lor (2017)

O dată pe lună

casa de dincolo de ocean mi se pare un text spectaculos ca experiență a trăirii: fără artificii, fără prefăcătorii. E un lung poem, semnat de Andrei Șerban, un pseudo-roman zice el, un experiment erotic & ontologic, în interiorul unei nopți de februarie. Un text de literatură pură.

Doina RUȘTI

Mihaela DEDEOGLU - despre OPTm

Cartea săptămânii

Cartea Nunții​

de G. Călinescu

Recomandată de

Lucian Mîndruță

Editura Cartex

Recomandări 8M

C​amera de Emma Donoghue

Anul BEETHOVEN

CRONICHETE

The Death of Vivek Oji de Akwaeke Emezi nu e o carte despre moartea unei femei frumoase. De fapt, personajul principal nu e o doamnă. Iar povestea nu-i numai despre moarte. Narațiunea nu e lineară. Nu vei da peste personaje plate. Nu te vei lovi de prejudecăți rasiale. N-or să-ți dea lacrimile… de râs. N-o să-ți fie rușine să recunoști că e posibil să fi auzit de Toni Morrison. Și n-o să renunți să citești cartea doar pentru că-i știi finalul încă din titlu. Există un risc, totuși: se prea poate să-ți dorești să (re)citești Cronica unei morți anunțate. Domnul Marquez e pe-aproape.

Sandra OPRESCU

În fața imaginii. Întrebare despre finalitatea unei istorii a artei de Georges Didi-Huberman (Ed. Tact, 2019) este un volum de referință în domeniul studiilor vizuale, chiar și la 30 de ani distanță de la apariția lui în Franța.

Pentru autor, imaginea înseamnă, după cum indică traducătoarea cărții, Laura Marin, o suită de termeni aparent în opoziție: reprezentare, dar și prezență; formă, dar și forță; semnificație, dar și senzație.

Cristina BOGDAN

Fahrenheit 451

Adrian JICU, la bibliotecă

Clopotul scufundat

Prin curtea cu ascunzișuri rotitoare
S-a rătăcit un cățel de vânătoare
Pătat cu negru și coadă scurtă,
Înscris cu macule trandafirii pe burtă,
Având urechile blegi și cărnoase,
Slab ca-nfățișare, tare-n oase,
Mă rog, un cățel mic și neajutorat
Ieșit pentru întâia oară la vânat...

Leonid DIMOV - Antimetafizică

Un thriller de succes

Al cincilea risc

Arta japoneză a băilor de pădure

O carte de citit duminica

Recomandată de Liviu Szoke

O superbă continuare a aventurilor Pricoliciului și o excelentă reinterpretare a basmelor românești, adaptate pentru cititorii de astăzi, în care personaje de legendă precum Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Sfânta Vineri, Verde-Împărat, calul lui Harap-Alb, precum și zmei, zmeoaice, zâne rele sau bune, vampiri, iele și multe altele își dau mâna și se confruntă pentru a alcătui o poveste modernă, de mare actualitate, ce reflectă perfect problemele cu care se confruntă societatea românească modernă.

O istorie secretă a Țării Vampirilor, II

Copyright © optmotive.ro