Adrian Majuru este istoric și antropolog - unul care știe să prezinte aspecte relevante din viața socială, într-un limbaj deopotrivă subtil și expresiv. Îți dai seama de toate aceste lucruri imediat ce parcurgi primele capitole din acest roman, lucru care, cartea nefiind prea lungă, se întâmplă destul de repede.

   Subiectul pornește de la un caz real - povestea unui hoț aventurier, om cu ceva carte, căci a făcut câțiva ani la Colegiul Lazăr, bucureștean familiarizat cu mahalalele și lumea interlopă, a cărui viață exprimă destul de bine spiritul interbelic.

Deși există un personaj asupra căruia se concentrează atenția autorului, el reprezintă, ca în orice scriere realistă, o întreagă categorie socială. Una destul de interesantă, de altfel: provine dintr-un mediu defavorizat, se bazează pe furturi și escrocherii - inclusiv sentimentale - și își duce traiul în preajma localurilor în care se petrec tot felul de acte îndoielnice. Un fel de"crai de Curte Veche", deși, spre deosebire de aceștia, nu toacă averile unor familii burgheze cu tradiție, ci bani proveniți din activități infracționale. Deși categoria pare actuală, personajele lui Majuru populează Capitala în perioada interbelică, până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

  Cum spuneam, romanul excelează în a descrie medii sociale, tipologii umane și societatea în sine. Acțiunea este mai degrabă un pretext, un fir narativ care să țină trează atenția cititorului între aceste analize sociale realizate cu ochi de expert și constă în a prezenta tipurile de infracțiuni la care se pretează personajele.

  Sfârșitul este însă, din nou, plin de substanță: aflăm că din astfel de categorii sociale, a căror existență s-a consumat în întunericul nopții - fiindcă nimic din ceea ce au făcut nu este compatibil cu lumina zilei - s-a construit comunismul. Un regim al exclușilor, al infractorilor cu luciu și ștaif, cu simț practic și conexiuni sociale obscure, dar perfect funcționale, fiindcă sunt obișnuiți să se scoată reciproc din situații defavorabile.

  E un roman care te pune pe gânduri, care te ajută să înțelegi unde suntem, ca popor, și cum am ajuns aici. Nu spune când, cum și dacă putem merge mai departe. Poate fiindcă, în mod tragic pentru noi, nu prea mai putem. Cel puțin, nu atâta vreme cât nu vor ieși de pe scena istoriei toți cei care au asimilat mecanismele toxice de funcționare a vechiului regim.

  Vă las câteva citate, o mică parte din ceea ce mi-am păstrat eu:

"Acum sunt aduși la lumina  zilei toți exclusii.  Partidul este înfometat de susținere.  Dar greșeala care se face este că vor înlocui lumea educată cu această șleahtă care va conduce."

"Pușlamale și colportori,  cu toții au fost eliberați din această îngrădire mitologică și lăsați să distrugă lumea cea veche pentru a construi una nouă,  care să fie aidoma lor."

" Furtul, jaful, complicitatea de clan,  formau structuri ierarhizate,  un angrenaj menit să reziste și dincolo de dispariția regimului,  a partidului și a conducătorului iubit."

Litera, BPC, 2023