63 / 10 mai, 2021

Roxana STAN

Roxana este masterandă la Literele Bucureștene și mereu curioasă de lucrurile care-ți taie respirația. Dacă ar trebui să descrie în trei cuvinte lumea în care trăiește, ar alege fără să stea pe gânduri: crâmpei, cafea și senzație.  

Sînt alta: Războiul dinăuntru

„Wherever I am/ I am what is missing.” (Mark Strand) – mă gândesc în timp ce parcurg cel mai recent volum de versuri al Svetlanei Cârstean, într-o duminică ploioasă, pe-o bancă din fața Teatrului Național, „când afară plouă mărunt/ și pericolul pare mai departe ca oricând.”

Sînt alta a apărut la începutul anului 2021, la editura Nemira, și adăpostește în paginile sale mărturii incisiv de sincere despre absență și prezență, despre apropiere și depărtare, despre acțiune și efect. Dar, mai mult decât atât, Sînt alta însumează toate acele cuvinte care rămân nespuse, toate acele firimituri care ne scapă printre degete, toate acele spații mult prea strâmte pentru a fi locuite, toate acele sentimente aproximate, care nu au un nume al lor. Svetlana Cârstean expune în versurile ei întregul cumul de intuiții și de senzații pe care le ascundem cu toții în propriul „jardin secret”, convinși fiind de unicitatea trăirilor noastre.

Poeta explorează nu doar propria geografie interioară, ci palpează însuși corpul lumii, așa cum îl vede ea, în continuă schimbare, cu pescari – „mereu alții”, cu un munte care se apleacă spre mare, cu hoteluri cu ferestre deschise și pereți subțiri, în țări unde războiul e singura certitudine și avioanele care tranzitează orizontul sunt o amenințare. Unde și cum se intersectează cele două corpuri, dacă nu în și prin intermediul limbii? „În fiecare dimineață/ cobori muntele ca să ajungi la mare/ În fiecare dimineață/ pescarii sînt mereu alții/ și niciodată nu știi dacă sînt rude-ntre ei.” Nu este, oare, coborârea muntelui echivalentul adâncirii în universul nostru interior, atât de fragil și de schimbător? Și ce sunt pescarii dacă nu întruchiparea celor mai obscure gânduri și sentimente care-și aruncă năvoadele ca să ne ia cu asalt mintea și inima?

Forța versurilor provine din însăși eleganța repetițiilor, din acel zoom in, pe care fotograful apasă lent, ca să nu sperie prada. Tot așa, poeta introduce detaliu după detaliu cu precizia chirurgului care știe cum și, mai ales, când trebuie să taie: „acum totul este foarte puțin/ și cînd puținul se termină/ vine greu altceva/ tot puțin/ și la fiecare puțin/ se adaugă încă puțin/ atît de puțin încât/ mereu e ca și nimic.” Repetiția nu este excesivă, nu încarcă textul, ci mizează pe nuanțele pe care cuvântul repetat le dobândește cu fiecare poziționare a sa într-un nou teritoriu semantic. Suntem martori la o disecare a sinelui care nu sfărâmă și nu distruge, așa cum suntem obișnuiți, ci, paradoxal, întregește, permite ființarea: „sînt efectul tău/ al gîndului tău/ al unuia dintre gîndurile tale/ ascunse/ al tuturor gîndurilor tale din această clipă/ în care citești.”

Cuvintele nu sunt, astfel, entități de sine stătătoare, nu există doar în strânsoarea propriilor definiții, ci îndeosebi în afara lor. Ele sunt pentru fiecare dintre noi altele, chiar și atunci când desemnează același lucru. Această alteritate a cuvântului – și implicit a limbajului – este o temă recurentă în poezia Svetlanei Cârstean. În Trado, volum apărut în 2016 la Editura Nemira și scris împreună cu poeta suedeză Athena Farrokhzad, Svetlana Cârstean spune: „vreau să știu / dacă dicționarul face față crizei sau nu/ dacă face față cețurilor sau nu/ dacă orice absență din viața noastră/ generează automat o absență în dicționar./ sau dacă în locul dicționarului plin rămâne/ o plasă de prins pești/ cu ochiuri largi/ prin care se vede marea.”

...

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Ciprian Popescu, ca mulți scriitori contemporani, nu trăiește din scris sau dintr-o profesie care să aibă de-a face cu scrisul. Trilingv perfect, Popescu a ales să scrie în română chiar dacă din 2007 locuiește la Montreal în Canada. A debutat cu volumul Mile End, publicat în 2016 la Casa de Editură Max Blecher. Deși autorul a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru acest volum, acesta este mai degrabă un jurnal al celor 77 de zile din viața unui emigrant pentru care momentele de frustrare se exprimă în proză, nostalgia cu gust amar devine poezie cu vers alb, iar rutina cotidiană se concentrează în scurte poeme în proză.

Ileana MARIN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de Doina Ruști, Mihai Ene & Cătălin Ghiță

​LITERA

CĂRȚI NOI

„Un volum intens, de poezie adevărată."

Cosmin Perța

Un fragment aici

cdpl

O monografie ca un roman: viața lui Marquez

LITERA

Vremea

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Tracus Arte

Pandora M

O coincidență stranie, o întâlnire neașteptată. Daisy primește e-mail-urile destinate unei femei cu nume similar, iar de aici până în miezul misterului nu mai e mult.

Târgul de Carte ElefantFest

Humanitas

SCRIITORI

în viața privată

Radu Aldulescu

la mare, de 1 Mai 2021

Copyright © optmotive.ro