Invitații lui Zenob: Allex TRUȘCĂ

Allex, cu doi de ll, ca să nu semene cu toți ceilalți Alecși, locatari în același imobil, siluete subțiri, de manechine, bărbați între care te-ai putea pierde fără un blazon. Tocmai de-aia, Allex are unul, brodat pe buzunarul sacoului, așa arată la prima vedere, însă după cum se vorbește prin cartier - ar putea fi o hartă. Cum nu-l cunosc prea bine, n-aș ști să spun la ce-i folosește, așa că i-am pus câteva întrebări, trimise prin poștă.

Zenob

1. Am auzit odată că ai locui în aceași clădire cu William din Baskerville/ Guglielmo da Baskerville. Când intri în scara blocului, întotdeauna este în urma ta. Cum explici asta?

Da, ai auzit bine. Locuim în același bloc, este exact așa cum ți-l amintești din interpretarea magistrală a lui Sean Connery, din 1986. Aproape în fiecare zi îl întâlnesc în mica lui grădină din fața blocului, are plantate tot felul de flori colorate, a montat și o băncuță, de fapt un mic leagăn în care stă uneori și completează integrame sau citește. Îi place să depene amintiri, îmi mai povestește din când în când de Adso din Melk, îi e dor de el, îmi spune că tot intenționează să-i trimită o scrisoare, dar tot timpul are ceva de făcut. Îmi vorbește despre locurile văzute și oamenii cunoscuți în tinerețe, probabil de aici a pornit și pasiunea mea pentru catedralele gotice și castele medievale. Locuiește la parter, și uneori mă pândește pe fereastră, și cum mă vede, deschide ușa, mai mereu în urma mea. Dă-mi voie să-ți spun că m-am obișnuit să aud ușa apartamentului 4, deschizându-se în urma mea, și să văd ieșind un bătrân cu barbă, în rasă de călugăr cu un sfeșnic cu trei brațe cu lumânări aprinse, spunându-mi cu voce șoptită, probabil temându-se de ecoul și urechile nevăzute din mărețele catedrale. Tot timpul are ceva să-mi spună, să se laude că a mai rezolvat un mister, a început să citească romane polițiste și e mai mereu mândru când rezolvă cazul înainte de jumătatea cărții. Alteori mă roagă să trec pe la bibliotecă sau să-i descarc de pe net articole științifice de pe site-urile universităților, îi place să fie la curent cu progresul tehnologic, chiar dacă apartamentul său păstrează ceva din austeritatea unei chilii. Și îi plac ceaiurile, în zilele ploioase mă invită la o ceașcă, unde vorbim despre politică, religie, descoperiri științifice. Îți mai dezvălui un secret despre el: tot speră că la un moment dat oamenii vor călători în spațiu și că se vor apropia de Dumnezeu. Ah, și tot nu vrea să-mi spună de ce totuși „Numele trandafirului”…

2. Povestește-mi despre obiectele de vestimentație care îți plac!

Ca obiecte de îmbrăcăminte, am tot timpul în dulap cel puțin o cămașă neagră, mi se pare potrivită pentru aproape orice tip de eveniment. Și printre cămășile negre, am și una specială, cu aspect medieval, luată de la un magazin de antichități din Lyon. Îmi dau seama că am puține ocazii unde s-o port, dar uneori o îmbrac și mă așez în fața oglinzii cu una dintre replicile de săbii și cuțite din vremuri demult apuse. Dacă lumea are nevoie de un nou erou, sunt disponibil. În rest, îmi sunt dragi tricourile mele cuGame of Thrones, câteodată primesc complimente pe străzi de la fanii serialului/ cărților. Și mai aveam un palton, negru, mi se părea că mă face să par mai misterios, îmi amintea de un personaj dintr-un serial din copilărie, Highlander se numea. În rest, sunt mai pasionat de ceasuri, obiecte de scris și aici intră pene, stilouri, chiar și o mașină de scris de vreo 80 de ani. Uneori mă gândesc că a fost a unui scriitor care spera să devină celebru într-o zi. Dintre ceasuri, am două preferate: unul cumpărat în urmă cu vreo zece ani dintr-un avion, în reclamele din revistă spunea că este ceasul preferat al piloților. Celălalt este un ceas de buzunar, cu lanț, cu un model interesant pe capac. Sincer, nu l-am purtat în afara casei, dar îl țin deasupra biroului, îl văd în fiecare zi, chiar dacă nu mai are baterie. Oricum, arată și așa ora exactă de două ori pe zi.

3. Cum stai cu imaginația?

Întotdeauna am avut imaginație bogată. La serviciu, uneori în timpul ședințelor scot din context o replică a unui interlocutor și o duc într-o lume imaginară, o desfac în sensuri și apoi compun o scenă în jurul ei. Când sunt cu picioarele pe pământ, devin ironic atunci când mi se pare că unii aleg să se învârtă în cerc. Țin minte că la o prezentare cineva ne arăta mai multe documente excel, cu tot felul de date, mă pierdusem și eu și colegii în ele, ședința se prelungea, iar eu atunci m-am trezit să parafrazez o replică din „Stăpânul Inelelor”, de ce să nu facem un fișier master, care să le conțină pe celălalte, *one to rule them all? * Din păcate, n-au priceput ironia, au fost de acord și ne-au mai ținut încă jumătate de oră să discutăm cum să arate noul fișier.

ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

NOUA LITERATURĂ

Angelica STAN scrie o proză matură, elaborată compozițional, cu grijă pentru logica narațiunii. Stilul așezat și exersat o plasează între autorii preocupați de echilibru și mai puțin de experimente. Textul de față oferă o poveste închegată și portrete scrise cu plăcerea observației.

OPTm

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Spandugino

Recomandată de Cristina BOGDAN

Cătălin D. CONSTANTIN: Piețe din Transilvania

Un proiect ICR Brussels

CĂRȚI

ALDULESCU: Cea mai veche și cea mai nouă ediție

Hyperliteratura

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

Dan SOCIU - Un premiu bine-meritat pentru volumul Uau (Polirom, 2019), decernat de revista Observator Cultural.

În întunericul holului
în lumina frigiderului
sunt o absență străveche
un demon bătrân

Dan SOCIU

Reeditare, 2020, Corint

În nr.-ul acesta semnează

„Generic vorbind, a te manifesta este o condiție a existenței viului, este o dorință a individului de a se afirma, ce nu poate fi evitată. Lucrările aparțin inițial intimității autorului. Acest proces odată realizat, nu rezistă mult în singurătate, el trebuie perceput și de alții cu întâmpinări polemice, analize, contraziceri, argumentări. Expunându-te, intri în comentariul lumii, mai adaugi o opinie la diversitatea gândirii. În formula actuală, am ales să-l invit pe fiul meu, Andrei, mi-a fost mai ușor să hotărăsc, cunoscându-i poziția față de realitate și felul cum gândește.

Ceea ce este în aparență real întinde capcane. Rolul artistului este să arate ce nu se vede.”

Florin CIUBOTARU

ADVERBE - expoziție semnată de Florin și Andrei Ciubotaru

Spandugino

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro