Enrique citea Cervantes, așezat pe un scaun capitonat, în cabinetul lui, la Universitatea Granada. Din când în când, dintre filele cărții, aluneca o picătură de apă. Sau așa am crezut inițial. Am rămas prudent lângă ușă. Biblioteca era plină cu literatură medievală, de poeme eroice. Gata, Zenob, a spus el, hai să mergem la Suțu! Evident, cuvintele m-au luat prin surprindere. Nu mă așteptam să vorbească în limba română. În plus, invitația părea bizară de-a dreptul. Abia atunci am observat că ...

Nu cunosc această mare: lumina e un deșert

Unde plutesc miasmele și fantomele

Și resturi de rugăciune ...

                                  Din tencuiala murdară

așchii mărturisesc

O măreție străveche rănită

De reprimări, de lacrimi tulburi

De la balcon cu lentoare până-n fereastră

Unde soarele crud al lunii aprilie se aprinde și arde

Întrebări, semne și amenințări.

Neliniști hămesite în piept 

Fără milă și fără oboseală te caută

Vorbesc cu tine și nu-ți spun nimic

Și tu îți mișt ...

POEME

din volumul proaspăt apărut Quince dias de Marzo de Enrique Nogueras

în traducerea Alexandrei Niculescu

I

O fereastră veche,

dacă în casă ar rămâne

ar traduce imprecise

imagini pe care șiroiește apa de ploaie.

VI

Cerul era un incendiu,

noaptea un câmp,

o junglă extrem de vie și, închiși,

am ajuns să fim în același timp

vânătorul, 

fiara:

împușcătura și rana.

...

Pentru Alina Bordian

Iubesc trenurile care traversează noaptea 

nedormite, iubesc intimitatea

rece, decolorată, inexplicabilă

a vechilor vagoane din Europa de Est

din Viena la Brașov, din Berlin la Belgrad sau de exemplu

Din Budapesta la Timișoara

Iubesc și singurătatea, luminile slabe

ale anotimpurilor singure pierdute

fluieratul nerușinat al sirenelor, scârțâitul

obscen al frânelor, dezmățul

în cabinele cu doi pasageri,

dra ...