Revistă print și online
Nu cunosc această mare: lumina e un deșert
Unde plutesc miasmele și fantomele
Și resturi de rugăciune ...
Din tencuiala murdară
așchii mărturisesc
O măreție străveche rănită
De reprimări, de lacrimi tulburi
De la balcon cu lentoare până-n fereastră
Unde soarele crud al lunii aprilie se aprinde și arde
Întrebări, semne și amenințări.
Neliniști hămesite în piept
Fără milă și fără oboseală te caută
Vorbesc cu tine și nu-ți spun nimic
Și tu îți miști buzele fără cuvinte
Iar zâmbetul tău este un mic balon
Care protejează o inimă fără comenzi,
Păstrează trădări și păstrează amulete
Argint trist, la preț redus.
Sub copertinele sparte și împuțite
de deasupra aleii slab desenate
Aerul stagnează, putrezesc amintirile.
Grijile.
Neliniștea
Face privirea să fugă până brusc
Luna își recapătă realitatea
Iar golul se umple de umbre
Pe unde mi-era sufletul
Și strigătul meu îți caută în ochi
O ezitare, o promisiune
Pe când noaptea cade în Casablanca.
Madrid GR 31 mai 2015
Poet și profesor la Universitatea din Granada, specializat în latină medievală și în romanistică, de asemenea, traducător din portugheză, franceză veche și română, Enrique este autorul unui număr însemnat de studii academice. Dintre volumele sale de versuri amintim Los pliegues de la rosa (2005) și De la resurrección (2017), Quince días de marzo (2020). A primit Medalia Aniversară "Centenarul Marii Uniri" pentru servicii aduse culturii române (2021)