OPTm
nr. 81

Cei trei copii-detectivi cu suflet mare

Cu mare nerăbdare am așteptat acest roman anunțat încă de la primul catalog cu viitoare apariții ale proaspăt lansatei (la acea vreme) colecții „Anansi. World Fiction” a editurii Pandora M, colecție coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.

De ce cu mare nerăbdare? Păi, djinni, intrigă polițistă, copii gata să plece în aventuri, o lume inedită, cel puțin pentru mine, o carte lăudată de însăși Elif Shafak pe copertă, despre care am descoperit, încă de când am pătruns în tainele poveștii, că surprinde perfect tot ce a vrut să sintetizeze Anappara aici.

Suntem în India contemporană (neatinsă încă de groaznica pandemie care ne-a dat tuturor viețile peste cap), dar nu cea plină de strălucire, culori și dansuri din filmele bollywodiene, ci pe cea din spatele zidurilor înalte care protejează zgârie-norii apăruți în ultimii ani în marile orașe ale peninsulei asiatice, de care bogătașii și corupții se feresc ca de ciumă și pe care încearcă să o ignore pentru că le-ar bântui (sau nu) visele de oameni împliniți.

Dincolo de aceste ziduri se înalță mormane de gunoaie, maidane ce servesc atât pe post de toalete în aer liber, cât și de locuri de joacă pentru copii, și bastiuri, așezări, cartiere întregi de coșmelii șubrede încropite din cele mai neobișnuite materiale, în care își duc viața de zi cu zi milioane de indieni cu tot cu copii, cățel, purcel și vaci sacre întreținute și răsfățate pe alei dosnice.

Într-o astfel de așezare își duc traiul și încearcă să învețe carte pentru a nu ajunge să slugărească la fițoși, cum sunt denumiți bogătanii din casele de fițe de dincolo de zid, Jai (și familia sa), un băiețel de zece ani, protagonistul și naratorul poveștii, Pari, colega sa de clasă, de vreo zece ori mai inteligentă și mai conștiincioasă ca el, și Faiz, musulman, nu hindus, precum Jai și Pari, care în timpul liber muncește pentru a strânge un bănuț în plus pe care să-l aducă în casă.

Toți sunt săraci lipiți pământului, toți merg mai mult flămânzi la culcare, toți umblă în zdrențe și visează să devină cineva la un moment dat. Părinții muncesc zi-lumină pentru a-i ține la școală și a le oferi un trai mai bun, însă e imposibil să aduni ceva cu salariile mizere pe care le câștigă ei.

Și pe fondul acestor neajunsuri permanente, sufocându-se lent, dar implacabil din pricina smogului ce le otrăvește orașul, amenințați tot timpul cu sosirea JCB-urilor, adică a buldozerelor, pentru a le demola așezările ilegale dacă nu cotizează la timp către cine trebuie (poliția, în speță, care pasează mai departe mita, unde trebuie), încep să dispară copii - copii mai amărâți chiar și decât Jai, Pari și Faiz, deși pare imposibil acest lucru, dar și copii și tineri ce nu păreau dispuși să plece de acasă pentru a îndura neajunsurile într-un loc ceva mai plăcut. Îi răpește cineva? Un criminal în serie, un traficant de organe, un molestator care să-i traficheze pentru sex? Sau un djinn malefic, care, o știe toată lumea, preferă carnea dulce și fragedă de copil?

Bineînțeles că poliția nu mișcă un deget să găsească o pușlama murdară și pricăjită, care probabil a fugit de-acasă pentru a nu mai îndura bătăile din partea tatălui bețiv. Sau o tânără care a plecat, se știe, cu amantul bogat, în niciun caz n-a fost răpită. Bineînțeles că atunci când te gândești că la tine e cel mai rău (adică la noi), descoperi că în altă parte e cu mult, mult mai rău. Bineînțeles că indiferența naște monștri și că gradul ei crește exponențial în țări în care densitatea locuitorilor pe kilometru pătrat e colosală. Deși nu e neapărat o regulă, căci corupția pare a fi direct proporțională cu nesimțirea, indolența și lăcomia autorităților care ar trebui să-și protejeze cetățenii de rele.

Spusă prin intermediul unei minți de copil naiv, care crede că toți adulții sunt buni și-i protejează pe micuți cu orice preț, povestea lui Jai dă o adevărată lecție de morală tuturor celor care au urechi să audă, ochi să citească și inimă ce poate fi mișcată: când poliția nu mișcă un deget pentru a-i găsi pe copiii dispăruți, când părinții își închid odraslele în casă de teamă că și ele vor fi răpite și vor dispărea în neant, cei trei vajnici detectivi sunt singurii cu suflet mare și ambiție să fie precum detectivii din serialele pe care le urmăresc săptămână de săptămână – să împartă dreptatea și să îi apere pe cei aflați în dificultate.

Deepa Anappara – Patrula djinnilor, Pandora M, 2021, colecția Anansi. World Fiction, trad. Daniela Rogobete

Liviu SZÖKE

Traducător, cronicar de carte, influencer.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

 

NOUA LITERATURĂ

Ohara Donovetsky scrie fluid, ca și cum ar povesti cuiva pe îndelete, fără grabă, față către față. Textele ei curg și se înlănțuie, istoriile se deschid unele dintr-altele, dar cel mai frecvent înfloresc dintr-un simplu cuvânt, căci autoarea lor este mereu în căutare de vocabule și de sensuri mai puțin cunoscute. Mizează nu doar pe sonoritățile expresiilor folosite (recent i-a apărut, la Editura Corint, un volum intitulat Vorbe la purtător în izmene pe călător), ci și pe efectele sinestezice ale imaginilor pe care ni le așterne sub priviri. Rândurile pot fi astfel citite, gustate, amușinate, căci textul nu se zăvorăște între filele cărții, ci se deschide către viața care l-a zămislit.

Cristina BOGDAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Peter PAN, 2021

Recomandată de Doina Ruști

 

Scriitori la plajă

 

CĂRȚI de august

Arthur, 2021

Cărți recomandate de Cristina Bogdan

Catrinel Popa despre Nicolae Filimon

ART, 2019, plus cadou

Un caz de transmigrație: o femeie se trezești în corpul ei de adolescentă, la acel moment al vieții, care trebuie schimbat.

Amazon

Corint, 2021

Prezența ei stârnește obsesii...

Jojo Moyes este și autoarea romanului Ultima scrisoare de dragoste , ecranizat recent - vezi pe Netflix

 

Tracus Arte, 2021

Școli reparate de Asociația BookLand

Copyright © optmotive.ro