Arta pipăirii în întuneric cunoaște o poveste de un timp foarte îndelungat

Arta pipăirii se face prin atingerea pielii celeilalte persoane

Se face și prin mirosirea izului aceleiași piei, se realizează de mii de ani

Arta atingerii nu cunoaște un echivalent oarecum stabil

Arta pipăirii te stabilizează cu izul de piele și cu izul altor lucruri

În arta aceasta se află două persoane

în carne și oase, cu un trup și o piele

doi inși care deschid cărți și se joacă

după ce termină preludiul cititului

se zice că trec să atingă pielea celuilalt

o piele fină și catifelată

Altă piele decât cea a iubitului nu se pune, nu poate fi egalată

merg să ating pielea iubitului meu

primul lucru pe care îl ating este fruntea, căci acolo se află imaginația, după aceea buzele, căci acolo se află siguranța, apoi lobul urechilor,

după aceea degetele care conduc toate mișcările posibile

Eu așa încerc, mereu să ating iubitul cu arta atingerii, arta pipăirii

Poate pe pielea lui catifelată ajung să scriu un poem, poate desenez o notă muzicală pe care să o aud de fiecare dată când îl sărut, poate doar mângâi pentru că acela este locul mult iubit de mine

Poate locul mult iubit e fruntea, brațul, tâmpla și buzele, degetele și buricul lor

poate locul mult iubit e în temperatura camerei, într-o temperatură imaginară dintr-o cameră a inimii

o cameră cu puls care atunci când bate răsună numele meu

Așa cunosc o a doua artă, artă a neretragerii

atunci când iubești și vrei să dedici poezia iubitului tău, dar nu și fostului, căci așa s-a născut arta retragerii arta deteriorării

această artă a neretragerii face inima să bată mereu cu o alta și deține o proprietate specială:

declanșarea, totul devine o declanșare

De la prima declanșare al pielii, la prima declanșare a sărutului

Arta atingerii iubitului în lumină și în plină zi, dar și pe întuneric cunoaște un timp foarte îndelungat, această artă se face prin atingerea pielii altuia, și poate prin sărutul lui pe buze.

Ochi în ochi

Cap în cap

Ochi în ochi

Privire în privire și buze pe buze

Așa m-am gândit că o să fim

Când dansăm pe muzică și te țineam strâns în brațele mele

Și noaptea când îmi spuneai noapte bună

cu un sărut pe tâmple și pe frunte

Așa îmi imaginam că o să fim

Că o să nemurim pe muzică și ritmul lent al unei piese pe care o vom uita

În sărutul candid pe care mi-l ofereai și promisiunea că mă..

Sau poate doar că mă..

Așa ne alintam,

că o să fim în dansul mâinilor noastre

Eu peste tine, tu sub mine și tu foarte cald, că o să stau mereu în poalele tale cu capul pe pieptul tău moale

Doar că acolo am rămas

În sărutul nostru etern pe muzica lentă și ritmul lent al inimii care ne împovăra enorm

Acolo îmi imaginam că eram:

În brațele tale și pe brațe ale tale

în portul nostru privind doar departe,

eram departe și aproape unul de altul dansând sub același soare

și sub luna mea

eu doar te priveam și mă bucuram.

Elegie de la vamă

Mi-ar face plăcere să stăm și să boschetărim undeva unde îți pot oferi un fresh sau un răcoritor.

Mi-ar plăcea să ne plimbăm la vamă și să te țin de mână pe plaja unde poate fi vizibilă numai lumina lunii pe mare dar nu numai: și-n orizont,

aș vrea să întâlnim pe cineva care cântă la chitară să îți pot spune, uite, el e, sau să îi pot zice doar omului care are chitara asta: să arăt spre tine și să spun uite, EL E

Să îmi deschid buzunarul inimii și să îți arăt că uite, e gol, dar e curat, are materialul vișiniu, nu are pete

Pentru că asta contează foarte mult

doresc să simt nisipul printre degetele picioarelor, să calc pe urmele tale, să îți prind buricele degetelor în palme și să le sărut, să îți arăt de ce nu prefer peștii și să întâlnim toți crabii de pe plajă

și poate să intrăm în mare.