Dan SOCIU

Poet (n. 1978) reprezentativ al generației 2000, tradus, premiat, Dan Sociu este autorul volumelor borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (2002), fratele păduche (2004), cîntece eXcesive (2005), Mouths Dry with Hatred (2012) Poezii naive și sentimentale (2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (2013). De asemenea, scrie romane, traduce poeme. Premii: „Ronald Gasparic”, Canada (2002), Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu (2002).

Fabricile mele - Berlin 2008 (3)

În Berlin erai ca Pinocchio în Țara Jucăriilor, mi-a spus odată un psiholog. Mi-a plăcut formularea și era și adevărată, cum adevărat era și că o spusese și din invidie. Viața lui din București era sigură, dar monotonă, viața mea din Berlin era nesigură, dar colorată. Îmi acceptasem cu totul pribegia, în toate, în cele ale vieții, ale minții, ale identității. Mi-o acceptasem de mult, de când înțelesesem că într-o viață sigură ai nesiguranța că o să-ți pierzi siguranța. Berlin era o minciună, după război, clădirile fuseseră reconstruite pe modelul celor distruse. Arătau vechi, dar erau noi, le simțeai noi, de la miros, de la starea prea bună, cine știe. Parcă aș fi trăit într-un decor de film. ...

Fabricile mele - Berlin 2008 (2)

Narcis zicea că încearcă să retrăiască momentul de la Revoluție, când au ieșit oamenii pe străzi și erau extaziați, își zâmbeau și-i zâmbeau toți. Pentru el asta erau cluburile. Cristi zicea că se curentase tare în copilărie la gară, că fusese intens și că acuma poate că asta voia să retrăiască. Și eu ce căutam la droguri și la cluburi, poate momentul când m-a scăpat preotul beat în cristelniță și i-a luat ceva să mă scoată, că mă zbăteam. Tata mi-a tras dopul de la colac, la mare, aveam vreo doi trei ani, să învăț să înot. M-am dus la fund și am rămas acolo mult până am ieșit înapoi. În liceu, mă sufocam intenționat, era o metodă, o făceam mai mulți. Pe la 15 ani, eram în bucătărie și afară apunea soarele. Cerul era tot roșu și m-a izbit revelația. Trei zile pe ...

Fabricile mele - Berlin 2008 (1)

Mă contraziceam o dată pe internet cu cineva, zicea că n-am stil la haine. În anii 90 mă îmbrăcam de la second-hand și purtam numai United Colours of Benetton și geci de piele dintr-o bucată din Londra. Mi-amintesc de firma United Colours pentru că era pe eticheta bluzei și am văzut-o mai târziu în centrul unui oraș european, pe un magazin imens. Dar altfel, nu știam ce e și nu-mi păsa. În Botoșani erau trei punkeri declarați, la doi din ei li se zicea Punky și Punkerul. Joaca de-a punkereala conștientă, ca și cea de-a hiphopul sau depeșismul erau ale copiilor din familii cu bani. Își cumpărau haine speciale punk de la magazine de firme din București. Am mai văzut și mai târziu asta, puști burghezei care se dădeau punk. Aveau atitudine dar nu trăiau punk cu ...

Richard BRAUTIGAN - Poeme

Poezie de dragoste

E atât de bine
să te trezești dimineața singur
și să nu trebuiască să-i spui cuiva
că-l iubești
când nu-l mai iubești.

...

John BERRYMAN - poem

Maestru al frumuseții, meșter al fulgului de nea,
inventator inimitabil,
decorator al Pământului, atât de superb & diferit de plictisitoarea Lună
mulțumesc pentru acest cadou.

Am compus o rugăciune de dimineață pentru tine,
conține, cu precizie, tot ce contează.
Începe așa – Facă-se voia Ta.
Mi-a luat două zile s-o scriu. Nu are pretenții de elocvență.

...

Billy Collins: Prima zi cu zăpadă

Ne-am trezit în plină revoluție a zăpezii,
steagul ei alb flutură peste toate,
peisajul a dispărut,
nici măcar un șoarece nu punctează golul,
și după aceste ferestre

clădirile guvernamentale sunt îngropate,
școlile și bibliotecile îngropate, poșta s-a dus
...

Wisława Szymborska: Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut și alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenție, când îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soțului meu, Lot.
Înțelegând brusc că nici de-aș cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
...

Franz WRIGHT: Alcool

Se vede că ți-e rău.

Dar o putem rezolva noi cumva.

Nu?

Adevărul e că ești cam distrus.

...

Louise Glück: La râu

Într-o seară mama a hotărât că e timpul să-mi spună despre
ceea ce ea numea plăcere deși se vedea că toată
ceremonia îi dădea un fel de neliniște, pe care a încercat
s-o acopere luându-mă de mână, de parcă tocmai murise cineva din familie -
a continuat să mă țină de mână cât a vorbit
și ce spunea era mai degrabă un discurs despre inginerie mecanică
decât o discuție despre plăcere. În mîna cealaltă
avea o carte din care cred că-și luase datele principale.
...

Ron Padgett: Alee

Și iar am alunecat peste orizont
și luminile Tulsei s-au derulat în fața mea.
Ah, uită-te la tine, am spus,
ești ca o lumină uitată pe prispă
aproape treizeci de ani.

Nu te ambala,
Ron. Da, luminile sunt ținute aprinse pentru tine și oricine
...

Richard Wilbur: Un poem

Uneori, la trezire, își închidea
ochii, să vadă casa albă, încă o dată,
casa din somn, pe care n-o avea
și unde nu intrase, oricât încercase, disperată.

...

Yehuda AMIHAI: Poeme

Dumnezeu are milă pentru copiii de grădiniță,
pentru copiii de școală – mai puțin.
Iar de adulți nu i-e milă deloc.

Îi părăsește
și uneori ei se târăsc pe burtă
...

Kingsley Amis: Către un copil născut fără membre

Asta e doar ca să-ți arăt cine e șeful pe aici.
Să pășești cu dreptul în viață, ca să zic așa.
Să-ți intri în mână, ca să zic așa.
Poți s-o înduri ca un bărbat
sau să plângi ca un copil mic.
E alegerea ta. N-are nimic de-a face cu Mine.
Dacă ai atitudinea potrivită
poți să trăiești al dracului de interesant,
...

Heather McHugh: Ce a gândit

Aveam de făcut o treabă în Italia
și, plini de noi înșine
(de condiția noastră
de Poeți din America) am plecat
de la Roma la Fano,
ne-am întîlnit cu primarul,
ne-am conversat pe una-alta
(ce înseamnă flat drink,
a întrebat cineva, ce
înseamnă cheap date). Ne recunoșteam ...

Ben Mazer: Imperialistul merge în India

Hei, arăți exact ca poza ta de pe Facebook.
Nu, nu arăți! Îți citesc porii ca pe o hartă
a tot ce e greșit cu lumea
plus tot ce în regulă cu ea. Câmpuri și câmpuri
de narcise și roze și maci extinzându-se
până la marginea teritoriilor
sălbatice, virgine, neexplorate cu balonul.
Care-i cuvântul pentru asta? Se-adună
ca tăcerea între coapsele mele și mi se îneacă
în gât precum consoanele
...

Seamus Heaney: La mure

Spre sfârșitul lui august, după ploile grele și soarele

de-o săptămână, se coceau murele.

La început, doar una, un cocoloș mov, strălucitor

printre altele, roșii, verzi, tari ca niște noduri.

...

Un poem de Wendy Cope

FLORI

Cei mai mulți bărbați se gândesc rareori
să facă gestul, măcar tu ai încercat.
Era cât pe ce să-mi cumperi flori
dar ceva s-a întâmplat.

...

Un poem de Tony Harrison

La mare distanță II

Deși mama murise cu doi ani înainte

...

Un poem de Fredrick Seidel

Un sonet de​ Edna Millay

Sonet XLIII

Ce buze-am sărutat, unde și cînd

am uitat; și ce brațe m-au ținut

strîns pînă dimineață. A-nceput

...

Serghei Jadan citit de Dan Sociu

LUKOIL

Când vine Paștele și cerul devine mai blând

și toți sunt mai intenși, și spun vorbe ca Paște, Înviere

...

Robert Frost

Un popas în pădure, în cea mai lungă noapte a anului

Cred că știu a cui e pădurea.
Dar casa lui e-n sat, altundeva;
...

Comoara pierdută

A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă. Îi vedeam ochii înlăcrimați și îi auzeam hohotele dar o clipă i-am surprins și privirea piezișă. Să se asigure că m-a prins. Eram cu Elena, ne-am așezat pe niște trepte, l-am flancat, Elena îl ținea de mână. Ne-a spus că trece printr-o perioadă oribilă, că viața lui n-are nici un sens și eu - noaptea neagră a sufletului? Mi-a zâmbit, i-a plăcut formularea. L-am condus la mașină, o mașină scumpă, o să fie bine, are bani, am râs cu Elena după ce a plecat, fără să ne întrebe și pe noi dacă ne lasă undeva. După un an, în vară, ...

James Tate: Poeme

Consumat

De ce să crezi în magie,

să te prefaci interesat de astrologie

sau de tarot? Adevărul e că ești liber, 

...

Dan SOCIU: două poeme inedite

Luna tace ca și cum toți ar fi pentru totdeauna și ea nicăieri, niciodată.
Pare să simtă un fel de atenție, ca lumina, pentru tot.
Uite ce peisaje - își spune singură - ce viziuni!

Numai cind te vede pe tine tace de tot, numai la tine nu se poate uita
...

John Ashbery: La ferma Nordului

Cineva undeva călătorește furios înspre tine,
cu o viteză incredibilă, călătorește noapte și zi
prin viscole și prin arșița deșertului,
prin torente, prin strîmtori.
Va ști să te găsească,
să te recunoască dacă te vede,
să-ți dea ce are să-ți dea?

Pe aici nu crește mai nimic,
și totuși grînarele dau pe dinafară de grîne,
...

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Andreea Berechet scrie ca și cum ar purta o cameră de filmat printr-o lume desprinsă dintr-un album cu fotografii de familie. Cuvintele zăbovesc asupra câte unui personaj sau a unui context și portretul sau scena capătă viață, devin episoade dintr-o poveste ce se ivește firesc sub privirile cititorului. Familiarizată cu munca de scenarist, Andreea construiește credibil dialogurile, selectează detaliile memorabile, țese punțile între secvențe, cu măiestria povestitorului care știe că toate elementele au importanța lor în tabloul final. O scriitură alertă, cu un foarte rafinat echilibru între modurile de expunere, definește stilul acestei autoare, care-și îndreaptă atenția mai ales asupra resorturilor psihologice ale istoriilor narate.

Cristina BOGDAN

Muzeul de la Piscu (ceramică), înființat de soții Adriana și Virgil Scripcariu

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii (semnate de 14 scriitori).

Crime Scene Press, 2020

Recomandare OPTm

CĂRȚI NOI

Humanitas, 2021

Ed Etnologică, 2020

Humanitas, 2020

Ed. Igloomedia, 2017

VIAȚA ARTISTICĂ

Victor Gingiu, între două expoziții

LITERA , 2020

Revista Museikon, Nr 4/2020, Ed. MEGA

Semnează

LITERA, 2020​

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Copyright © optmotive.ro