Dan SOCIU

Poet (n. 1978) de unanimă recunoaștere în lumea scriitorilor, popular, tradus, premiat, Dan este autorul volumelor borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (2002), fratele păduche (2004), cîntece eXcesive (2005), Mouths Dry with Hatred (2012) Poezii naive și sentimentale (2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (2013). De asemenea, scrie romane, traduce poeme. Premii: „Ronald Gasparic”, Canada (2002), Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu (2002).

John BERRYMAN - poem

Maestru al frumuseții, meșter al fulgului de nea, inventator inimitabil, decorator al Pământului, atât de superb & diferit de plictisitoarea Lună mulțumesc pentru acest cadou. Am compus o rugăciune de dimineață pentru tine, conține, cu precizie, tot ce contează. Începe așa – Facă-se voia Ta. Mi-a luat două zile s-o scriu. Nu are pretenții de elocvență. Ai venit și m-ai scos de-atâtea ori din anii mei disperați, fără ieșire. I-ai lăsat pe prietenii mei strălucitori să se distrugă dar eu am rămas, rablagit rău, dar încă în funcțiune. De necunoscut, cum le sunt eu hamsterilor mei, cum aș putea să ...

Billy Collins: Prima zi cu zăpadă

Ne-am trezit în plină revoluție a zăpezii, steagul ei alb flutură peste toate, peisajul a dispărut, nici măcar un șoarece nu punctează golul, și după aceste ferestre clădirile guvernamentale sunt îngropate, școlile și bibliotecile îngropate, poșta s-a dus sub nămeții tăcuți, calea ferată delicat blocată, lumea a căzut în uitare. În curând, o să-mi pun cizmele și-o să pășesc afară ca pe apă, câinele meu o să salte ca un delfin și eu o să scutur o creangă încărcată, un duș rece peste amândoi. Deocamdată sunt un prizonier benevol al casei, un simpatizant al cauzei anarhiste a zăpezii, O să-mi ...

Wisława Szymborska: Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate. Dar poate am avut și alte motive. Poate îmi părea rău după vasele mele de argint. Sau din neatenție, când îmi încheiam sandala. Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă a soțului meu, Lot. Înțelegând brusc că nici de-aș cădea moartă el nu s-ar opri din drum. Sau din nesupunerea omului umilit. Să văd dacă suntem urmăriți. Înfricoșată de tăcerea lui Dumnezeu, sperând că s-a răzgândit. Fiicele noastre dispăruseră după deal. Îmi simțeam vârsta. Distanța. Inutilitatea fugii. Lehamitea. Mi-am pus desaga la pămînt și am întors capul. Mi-era teamă să mai fac ...

Franz WRIGHT: Alcool

Se vede că ți-e rău. Dar o putem rezolva noi cumva. Nu? Adevărul e că ești cam distrus. Auzi ce-ți spun. Nu ești singur. Și ți-ar prinde bine o mînă de ajutor, după o zi în care ți-ai făcut bagajele pe întuneric, ai luat autobuze spre nord, ți-ai lăsat scaunul pe spate și ai rînjit și spaima ți s-a cățărat pe picioare, ți-a trecut printre degete și prin păr… Sunt tot timpul aici, răbdător. Mai știi tu pe altcineva ca mine. Eu zic să te gîndești la ea așa cum merită: încă un nume crestat pe limbă. Cum ziceai? Să ...

Louise Glück: La râu

Într-o seară mama a hotărât că e timpul să-mi spună despre ceea ce ea numea plăcere deși se vedea că toată ceremonia îi dădea un fel de neliniște, pe care a încercat s-o acopere luându-mă de mână, de parcă tocmai murise cineva din familie - a continuat să mă țină de mână cât a vorbit și ce spunea era mai degrabă un discurs despre inginerie mecanică decât o discuție despre plăcere. În mîna cealaltă avea o carte din care cred că-și luase datele principale. Făcuse același lucru cu toți ceilalți, frații și surorile mele iar cartea era aceeași, albastru întunecat, ...

Ron Padgett: Alee

Și iar am alunecat peste orizont și luminile Tulsei s-au derulat în fața mea. Ah, uită-te la tine, am spus, ești ca o lumină uitată pe prispă aproape treizeci de ani. Nu te ambala, Ron. Da, luminile sunt ținute aprinse pentru tine și oricine altcineva vrea să se năpustească spre mine într-un flux de lumină, mi-a spus orașul, treaz, dar știam că ești tu. Cine altul mi-ar vorbi așa? I-am zis, Întotdeauna a fost ceva special între noi, nu? Da, între tine și mine, nu între mine și tine. Ești ca toți ceilalți, crezi că ești singurul care vine, crezi ...

Richard Wilbur: Un poem

Uneori, la trezire, își închidea ochii, să vadă casa albă, încă o dată, casa din somn, pe care n-o avea și unde nu intrase, oricât încercase, disperată. Ce-mi spunea despre acea casă? Poartă albă; verandă; ușă cu luminator; deasupra țărmului pietros, acoperișul cu terasă; Vânturi sărate scuturând pinii din decor. E-acum acolo, oriunde-o fi acel ceva? Doar un nebun poate spera să dea pe mare de portul proiectat de-o minte visătoare. Noapte de noapte mă îmbarc, iubirea mea. ...

Yehuda AMIHAI: Poeme

Dumnezeu are milă pentru copiii de grădiniță, pentru copiii de școală – mai puțin. Iar de adulți nu i-e milă deloc. Îi părăsește și uneori ei se târăsc pe burtă în nisipul fierbinte și aspru, caută însângerați adăpostul. Poate o să-i fie milă de cei ce iubesc cu adevărat și o să aibă grijă de ei și o să le facă umbră ca un copac deasupra celui adormit pe-o bancă. Poate și noi o să cheltuim pe ei ultimii noștri bănuți de bunătate moșteniți de la mama, Așa, ca fericirea lor să ne protejeze acum și în alte zile. **Un ...

Kingsley Amis: Către un copil născut fără membre

Asta e doar ca să-ți arăt cine e șeful pe aici. Să pășești cu dreptul în viață, ca să zic așa. Să-ți intri în mână, ca să zic așa. Poți s-o înduri ca un bărbat sau să plângi ca un copil mic. E alegerea ta. N-are nimic de-a face cu Mine. Dacă ai atitudinea potrivită poți să trăiești al dracului de interesant, cu toate recompensele pe care ți le aduc curajul și frumusețea acceptării condiției tale. Și gândește-te cât bine le-ai face alor tăi, mamei și tatălui tău, bunicilor și bunicelor dacă n-o să te plângi toată ziua. Să nu ...

Heather McHugh: Ce a gândit

Aveam de făcut o treabă în Italia și, plini de noi înșine (de condiția noastră de Poeți din America) am plecat de la Roma la Fano, ne-am întîlnit cu primarul, ne-am conversat pe una-alta (ce înseamnă flat drink, a întrebat cineva, ce înseamnă cheap date). Ne recunoșteam în literații italieni omologii: academicul, apologistul, arogantul, amorosul, rebelul, superficialul – plus un administrator (conservatorul), într-un costum de un gri regulamentar, care, ca un bun ghid turistic, calm și fără schimbări dramatice de ton ne nara tot ce trecea pe lîngă geamul dubei noastre închiriate. Dintre toți, el era cel mai politic și ...

Ben Mazer: Imperialistul merge în India

Hei, arăți exact ca poza ta de pe Facebook. Nu, nu arăți! Îți citesc porii ca pe o hartă a tot ce e greșit cu lumea plus tot ce în regulă cu ea. Câmpuri și câmpuri de narcise și roze și maci extinzându-se până la marginea teritoriilor sălbatice, virgine, neexplorate cu balonul. Care-i cuvântul pentru asta? Se-adună ca tăcerea între coapsele mele și mi se îneacă în gât precum consoanele golite de silabe. Oooooooooo și-apoi nimic. Stau pe marginea drumului și mi se citește destinul. Liniile din palmă îmi vestesc triumful dar vocea care le croncăne e amenințătoare. Poate că ...

Seamus Heaney: La mure

Spre sfârșitul lui august, după ploile grele și soarele de-o săptămână, se coceau murele. La început, doar una, un cocoloș mov, strălucitor printre altele, roșii, verzi, tari ca niște noduri. O mâncai și dulce îi era carnea ca vinul îngroșat: sîngele verii în ea lăsînd pete pe limbă și poftă de cules. Cele roșii s-au înnegrit și pofta ne-a trimis cu bidoanele pentru lapte, toate oalele și cutiile până unde mărăcinii zgâriau și iarba udă ne albea cizmele. În jurul izlazelor, câmpurilor de porumb, rândurilor de cartofi am răscolit tufele și-am cules până am umplut vasele. Pînă când pe fund ...

Un poem de Wendy Cope

FLORI Cei mai mulți bărbați se gândesc rareori să facă gestul, măcar tu ai încercat. Era cât pe ce să-mi cumperi flori dar ceva s-a întâmplat. Florăria se-nchisese. Sau aveai îndoieli – cele pe care minți ca ale noastre le rumegă întruna. Sau nu știai dacă o să vreau florile tale. Când mi-ai spus am zâmbit și te-am îmbrățișat. Acum nu mai pot decât să zâmbesc. Și uite, florile pe care aproape mi le-ai luat în continuare nu se ofilesc. (trad. Dan SOCIU) ...

Un poem de Tony Harrison

La mare distanță II Deși mama murise cu doi ani înainte tata încă-i ținea pe pat perna din trusou și lînga perna ei sticle de apă fierbinte și îi reînnoia abonamentul la metrou. Nu puteai să-l vizitezi oricînd. Oricine venea la el, cu-o oră-nainte trebuia să-l sune, strîngea lucrurile mamei și le ascundea ca și cum iubirea ar fi fost o infracțiune. Nu voia să riște priviri neîncrezătoare deși credea că-n curînd o să-i audă cheia în broască, să-i pună capăt orelor amare. Credea că-i dusă la cumpărături femeia. Pentru mine moartea e sfîrșitul și cam gata. Nu v-ați dus ...

Un poem de Fredrick Seidel

Broadway melody O femeie de vârsta mea dezbrăcată e un coșmar. O femeie de vârsta mea dezbrăcată e un coșmar total. Nu contează. De ce să conteze. Nimeni n-o spune pentru că e rar să fie cineva dispus s-o șoptească măcar pentru că e ca și cum ar cumpăra spațiu de reclamă s-o afișeze. Să afișeze cât de oribilă e viața după ce moare cîâ de oribil e să-și tot tragă ultima răsuflare când continuă să trăiască. Urăsc cuplurile bătrîne când încearcă să se târască și să emane dragoste, când împart în City Diner o rază de speranță, achită nota ...

Un sonet de​ Edna Millay

Sonet XLIII Ce buze-am sărutat, unde și cînd am uitat; și ce brațe m-au ținut strîns pînă dimineață. A-nceput să plouă, fantome vechi bat oftînd la geam și-așteaptă-n noapte să răspund. Aud în inimă un țipăt mut îi plîng pe cei ce i-am uitat demult bărbați ce fețele-n trecut și-ascund. Astfel în iarnă un pom însingurat nu știe ce păsări îl fermecau dar simte-n crengi tăcerea adîncă: Nu știu buzele cui mă sărutau știu doar că vara-n mine a cîntat cîndva și că în mine nu mai cîntă. (trad Dan SOCIU) Edna St. Vincent Millay (1892-1950) - poetă, prozatoare, dramaturg, ...

Serghei Jadan citit de Dan Sociu

LUKOIL Când vine Paștele și cerul devine mai blând și toți sunt mai intenși, și spun vorbe ca Paște, Înviere atunci morții încep să se răsucească în pământ și-și fac loc cu coatele în noroiul rece. Am fost nevoit să-mi îngrop prieteni știu cum e să-ți îngropi prietenii în noroi cum își îngroapă un câine osul și să aștepți până când cerul devine mai blînd. Pentru unele grupuri sociale astfel de ritualuri sunt foarte importante mă refer, în primul rând, la afaceriștii mijlocii. Cine n-a văzut tristețea ce-i apucă pe reprezentanții regionali ai companiilor de gaz rusești când intră pe ...

Robert Frost

Un popas în pădure, în cea mai lungă noapte a anului Cred că știu a cui e pădurea. Dar casa lui e-n sat, altundeva; Și n-o să afle că m-opresc să-i văd copacii îngropați în nea. Căluțul simte că e nefiresc în mijlocul sălbăticiei să-l popresc, la iazul înghețat, sub cerul de cerneală și-n jur luminile descresc. Își sună clopoțeii, trage de zăbală să-ntrebe dacă nu e o greșală. Iar altceva nu se aude-oricum: vîntul blînd, ninsoarea domoală. Codrul e-adînc, întunecat și bun. Dar am o promisiune de-mplinit acum. Pînă la somn, mai e atîta drum. Pînă la somn, mai ...

Comoara pierdută

A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă. Îi vedeam ochii înlăcrimați și îi auzeam hohotele dar o clipă i-am surprins și privirea piezișă. Să se asigure că m-a prins. Eram cu Elena, ne-am așezat pe niște trepte, l-am flancat, Elena îl ținea de mână. Ne-a spus că trece printr-o perioadă oribilă, că viața lui n-are nici ...

James Tate: Poeme

Consumat De ce să crezi în magie, să te prefaci interesat de astrologie sau de tarot? Adevărul e că ești liber,  iar ceea ce ți se poate întâmpla azi, nimeni nu știe. E posibil ca personalitatea să-ți treacă printr-o transformare radicală în următoarea jumătate de oră. Așa se întîmplă. Ești consumat de încrederea în justiție, de speranța într-o lume mai bună, de raționalitatea destinului, de vise, de minciuni și batjocuri – Nimeni nu obține ceea ce vrea. O stea neagră trece prin tine, cînd te întorci de la supermarket: niciodată n-o să mai fii același – o experiență imposibil de ...

Dan SOCIU: două poeme inedite

Luna tace ca și cum toți ar fi pentru totdeauna și ea nicăieri, niciodată. Pare să simtă un fel de atenție, ca lumina, pentru tot. Uite ce peisaje - își spune singură - ce viziuni! Numai cind te vede pe tine tace de tot, numai la tine nu se poate uita cu ochi clari, liniștiți, larg deschiși, fără teamă, fără greșeală. Ochii ei tulburi au răbdat mult, fără bucurie au privit un număr monstruos de parcări și elemenți ruginiți de calorifer. Te-a privit dormind și ar fi făcut dușuri lungi să se simtă îmbrățișată. Băieți fără mamă îi vorbeau noaptea, ...

John Ashbery: La ferma Nordului

Cineva undeva călătorește furios înspre tine, cu o viteză incredibilă, călătorește noapte și zi prin viscole și prin arșița deșertului, prin torente, prin strîmtori. Va ști să te găsească, să te recunoască dacă te vede, să-ți dea ce are să-ți dea? Pe aici nu crește mai nimic, și totuși grînarele dau pe dinafară de grîne, saci de grîne unul peste altul pe căpriori. Ape dulci curg, îngrășînd peștii; păsările întunecă cerul. E de ajuns oare că lăsăm pe prag, în fiecare noapte, farfurioara cu lapte, că ne gîndim la el uneori, uneori și mereu, cu sentimente amestecate? (trad. Dan Sociu) ...

Bianca Burța-Cernat despre Dolgoruki

Cartea săptămânii

Neguțătorul din Veneția​

de William Shakespeare

Recomandată de

Ion CARAMITRU

Recomandări 8M

Anul BEETHOVEN

Paul Cernat & Nușa recomandă

Jurnalul lui Nicolae Iorga

Din oboseală sau atonie, omul se dă în lături din fața existenței, își târșește picioarele, ar vrea uneori să spună ajunge! Dar orice evadare e imposibilă: omul este prins în ființă.

Alain Finkielkraut - Înțelepciunea dragostei

Recomandarea lui

Dan SOCIU: James Tate

Roman istoric, ultima parte a unei trilogii de succes

Cristina Barbu Buhac recomandă:

America de peste pogrom, scris de ieșeanul Cătălin Mihuleac, este un mare roman.

Doina RUȘTI recomandă

Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate de Cristina BOGDAN

Cărți de la Editura TREI

Pentru când se termină pandemia:

Neguțătorul din Veneția

de William Shakespeare

Traducere: Dragoș Protopopescu

Regie: Alexander Morfov

Ion CARAMITRU în rolul lui Shylock

Un thriller psihologic strălucit

Amintirile lui Neagu Djuvara completează segmentul memorialisticii românești, putând sta alături de Memoriile lui Valeriu Anania sau Viața unui om singur a lui Adrian Marino, cărți venind pe același fundal al României postrevoluționare, dar rămânând profund eterogene.

Monica GROSU

Este greu de surprins în câteva cuvinte complexitatea și gradul de maturitate pe care romanul grafic l-a atins.

Andrei ȘERBAN

Copyright © optmotive.ro