Fata avea două caverne în plămânul stâng

Fata avea două caverne în plămânul stâng

suferea de levofobie și absorbea toată roua mușcatei

de pe balcon la șase fix dimineața.

atunci cafeaua aburea fereastra cu vitraliul pastelat

în care înotau pești, alge și căluți de mare.

Bucuria ei înota și ea în lacrimile pe care le aduna

într-un mic borcan de muștar.

Se auzeau sirene.

în fața blocului era bătaie pe locurile de parcare

spații extratereste în care navete sofisticate

debacarcau niște omuleți colorați

Cu gândul la ce sunt oamenii , păsările și asfaltul

Își ghicea viitorul pe fundul ceștii-

O groapa a marianelor -

o aromă de întuneric.

Fata avea două găuri negre la purtator

Beciuri pentru condamnați –

coridoare

Instalații sanitare abandonate -

zone fara acces

Contaminări și carantine –

vacanțe obligatorii.

Ca să scape de ele își punea frunze de mușcată

Aproape de inimă și un calmapp pe iphone

Defapt ea avea două inele înfipte în piept.

Semnele astea , erau adânci -

țipete

Care crăpau cerul din când în când.

Era fericită mai avea un plamân bun

și nu știa ce să facă cu el .

Sunt aici invizibilă

sunt aici chiar de par

invizibilă prin perdeaua de timp

printre infinitele port-uri de logare

printre milioanele de pixeli din ecranul

cer stelar pe biroul

cu carți și creioane.

mă dor mâinile și ochii îmi lacrimează

de atâta îmbrățișări imaginare.

mi te închipui dincolo

și te privesc pe o muchie de noapte

ce se scurge de întunericul

brăzdat de șenile

de

un robot carnivor ce se plimbă pe sub casă

pe sub pământul, iarba și marea noastră

sfredel în carnea timpului.

de trei luni stau într-o piesă de teatru absurd

în decor intim și pare

o rostogolire în aburul zilelor

în aburul zeilor de plastic

în luciul metalic al fricii - vehicul

clandestin prin sângele muritor.

respir ca și când aș atîrna agățată în gol

mă refac celulă cu celulă

din aliaje și seruri străine ?

prin ecran sunt

Un fulg

21 de K

Un folder de supraviețuire

Un film de trăit

Într-o bună zi- când tinerii eram

cu mîinile pe frunte adânciți în lecția de filosofie

ne-am gândit noi

-câte vieții vom avea, vom trăi și distruge?

Cu mâinile pe frunte, privind zarea din ce în ce mai pieziș

am devenit mai înalți decât tații și mamele noastre

ne-am despărțit de bloc, de cartiere și ne-am zis/promis că

într-o bună zi vom înălța o casă frumoasă, cu grădină și gazon

poate o piscină și câțiva copaci sădiți de noi,

la îndemnul școlii călăuzitoare în care ne-am pierdut năzuințele.

Vom reuși, ne-am zis, cetățeni onești bine-crescuți

cu urmași și câine și pisică.

Într-o bună zi ne-am gândit - când tinerii eram

că vom călătorii unde am visat așezând degetele pe hărți sau pe globul pământesc din clasa a 5-a când doar gândul hoinărea.  

Până la fericirea să vezi lumea pe viu.

Într-o bună zi toate întâmplările deveniseră luminoase

cu  aniversări, petreceri, grătare  și muzică în boxe

Într-o bună zi eram deja oameni așezați și stăpâni pe timpul nostru

cu cărți motivaționale, workshop uri, animați pe viață de influenceri.

Dar tot într-o bună zi pe care nu ne-o imaginam

Un switch a făcut trecerea la o altă viață.

Într-o lumină rece

pare că e

o bucată de carne din congelator

te  chinui să o dezgheți cu mâinile goale.

e de plastic fără gust

ca întunericul ce mânjește zidurile casei.

Fără mâinile care

s-au frânt

și au planat

acum doar aripi agățate în firele de internet din fața casei.

Te-ai hotărât să stai în bătaia vremii

dezgolit ca un prunc pradă durerii ,

așa cum te-ai răsucit înainte de expulzare

nu-i decât o împăcare –

cu mâinile pierdute

toți ți-au citit acum fruntea pe care

ridurile ți-au tot tipărit spaima.

într-o zi   te hotărăști că n-ai de ales că asta e viață ta 

copiii tăi strâmbă din nas ei vor la Mec

unde carnea e  înghețată dar procesată și modificată genetic.

Ei sunt deja modificați  din matrice

Ștergem din aplicație viața la care ne-am tot gândit.

Un alt film de trăit.