am fost tare fericit când am învățat să merg cu bicicleta

la scurt timp după ce am învățat să merg cu picioarele

(mai târziu, doamna învățătoare mă certa și-mi spunea că scriu cu picioarele

iar eu râdeam în sinea mea pentru că alergam și scriam cel mai repede din clasă)

pornind spre rondul cu trandafiri din fața Planetariului

am ieșit pe casa scării

tata a rămas în urmă să încuie ușa

în mâna stângă avea bicicleta mea roșie cu roți ajutătoare albe

eu am luat-o la fugă înainte

nu știu unde mă grăbeam pentru că singur mi-ar fi fost absolut imposibil să traversez strada

darămite să ajung până în parc

în orice caz

am luat-o la fugă pe scări și am dovedit primul set fără probleme

însă în capul scărilor de la etajul 1 m-am împiedicat și m-am rostogolit până la parter

lumea se învârtea cu mine

auzeam bufnituri surde și cam atât

nu am plâns nu am scâncit

știam că am făcut ceva ce nu se face

tata a apărut grăbit și îngrijorat în capul scărilor

mă uitam la el de jos

(ca de fiecare dată, de altfel)

era înalt și puternic și avea mustață și, dincolo de toate, avea

bicicleta mea roșie cu roți ajutătoare albe în mâna stângă

a fost uimit că sunt ok

eu îl zoream să mergem în parc

m-am grăbit și atunci cum m-am grăbit mai apoi să devin adult și să fac doar ce vreau

și mă enervează tare de tot că acum îmi car singur bicicleta până la lift, și apoi până afara, și dacă fac pană eu trebuie să o rezolv și cel mai tare mă enervează că bicicleta asta șmecheră pe care o am acum nu valorează nici măcar 0,1% din cât a valorat pentru mine și tatăl meu

bicicleta mea roșie cu roți ajutătoare albe

Skip

când eram copil și citeam povești africane, indiene, englezești, ispirești și de tot felul

mi se spunea să zâmbesc mai des și că de ce-s așa tăcut

când eram copil și știam pe de rost toate legendele olimpului și nu numai,

am avut un canar

îl chema cumva și cred că-mi răspundea când îl chemăm

ai mei îi luaseră și o cușcă mov iar pe jos îi puneau foi din evenimentul zilei și din adevărul

ca să n-o răhățească de tot

mi-aș fi dorit din tot sufletul să îi dăm drumul să zboare prin casă

dar, copil anxios fiind, mereu m-am temut că va ieși pe fereastră și nu se va mai întoarce

nu pentru că și-ar fi dorit să fugă

ci pentru că îl vedeam așa cum mă vedeam și pe mine

curios, visător și fraier

ce vreau să spun e că în ziua în care casa a luat foc, canarul era la el în cușcă, în siguranță

pe masa din sufrageria casei încuiate și sus și jos ca să nu intre hoții

când eram copil mi-aș fi dorit să fi avut o pasăre phoenix deghizată în canar

care să se ridice din propria-i cenușă amestecată cu cenușa tabloidelor

și să îmi spună încă de pe atunci

ce vine după moarte

să nu mai trebuiască să aștept toată viața ca să aflu

Februarie

de 7 zile a început bombardamentul

zi și noapte

de 7 zile și 6 nopți

zi și noapte

dacă am fi fost dumnezei ne-am fi odihnit azi

dar bombardamentul continuă

când deschid ochii și când merg la culcare

când mă cac și când sărut

sunetul asurzitor al notificărilor despre bombardamentul rușilor asupra Ucrainei mă înnebunește

și mi-aș dori

(ca un copil îmi pun dorințe atunci când văd rachete Grad căzătoare)

ca americanii să facă ceva iar eu să mă pot întoarce liniștit

la pandemia mea

Ec(h)o wars

mă îngrijorează tare tot ce înseamnă fast fashion

aș vrea să nu distrug planeta

să nu umplu apele de microplastice

să nu schimb garderobe întregi

dar n-am ce-i face

dacă eu trebuie să-mi ard în curte toate hainele în care m-ai îmbrățișat vreodată

Aglomerație

fiind născut într-un oraș de la malul mării

am învățat de mic că Rechinii trăiesc

în taxiurile din fața gării

că sirenele traversează delicat, fără grabă, prin loc nepermis

că guvizii sunt fraieri și se lasă prinși cu mămăligă

și că Marea ar vrea de fapt să fie Albastră

dar poartă necontenit doliu

pentru cei care au plătit 3 nopți la 2* și stau doar 1 și o după-amiază

Conserve

"din om faci marinar

însă din marinar nu mai scoți niciodată om"

îmi spunea un constănțean după primul său voiaj

tot așa sarea mării se agață de picioarele tuturor celor ce intră în apă

însă doar de pe picioarele constănțenilor nu se dizolvă niciodată

stă veșnic agățată

intră pe sub piele și se dezvoltă în lungi și subțiri varice albe

pune carnea la păstrat

ca atunci când constănțenii mor și sufletul le părăsește trupul

carnea sărată să rămână sub malul mării

și

să-și amintească