la colț de stradă mariana

elohim

tu, elohim, m-ai învățat că a-ți zdrobi capul într-o menghină

nu e nici pe departe mai rău decât a te împușca în țeastă de trei ori

când trenul te izbește cu forța unei comete

și tot ce rămâne din tine e o crustă gălbuie ca o pată de lavabilă întinsă pe podea

sau poate nici n-ai fost tu, elohim,

pentru că în noaptea aia când în oraș se aprindeau luminile de crăciun

singura lumină din casa noastră nu era o lumină

ci o scânteie blurată în ochii tăietorului de lemne

tot ce știu, elohim, n-are nicio importanță acum

când frica ne pipăie pupilele cu sânii ei de lapte

și fiecare umbră nu e decât absența luminii

în corpurile noastre macerate

nici măcar tu, elohim, nu mai crezi în lumină

când lumina se încolăcește în jurul tău ca o frânghie

frica ta ca ochiul unui pește sălbatic

                          frica ta ca ochiul unui pește sălbatic 

își are propriul dumnezeu.

                          seara, nebunii se roagă prin șanțuri 

la marginea cimitirelor își aruncă boarfele

                            înjură nu există dumnezeu în limba lor fără 

cuvinte

              (nu) se/mă înțeleg 

cred în femei cu sâni rotunzi ca pâinile pe vatră

cum și eu cred în frica ta

                          ca într-o icoană făcătoare de minuni 

un mort pe care îl îngropi și îl dezgropi

la capătul patului

îmi aștept seară de seară pedeapsa.

de fiecare dată când te strig și nu-mi răspunzi

din icoană se desprinde câte-o bucată de sticlă.

nevermore

domnule poe,

sunt zile în care bucăți întregi de corp îmi atârnă nefuncționale

ca o serie de reflexe desfigurate în întuneric.

atunci înjur scuip smocuri de păr într-o veselie și-mi imaginez că

dac-aș fi pasăre ți-aș smulge ochii din orbite

și aș potoli cu sângele tău setea

pisicilor maidaneze care-mi ling degetele de la picioare

în fiecare noapte.

să-ți smulgi capul ca pe butonul de la cămașa preferată

să aluneci pe gresia umedă și să simți atingerea flagelată a tendoanelor

ca pe-un zgârci în tocana nefiartă

să tai în carne vie la capătul zilei e

singura plăcere pe care mi-o mai permit

singurul lucru afectuos – imaginea unui dinte putred

găsit sub pat în timpul spasmelor.

o, domnule poe,

oasele tale o să putrezească mai repede decât

cele ale unui copil bolnav de osteoporoză.

poem

dimineața, iubita mea, când pescărușii se așază pe vele

și își scot unii altora ochii din orbite

tot ce mai rămâne din mine

sunt două suluri grele de lână

frecând inconștient podelele unsoroase ale vasului ăstuia

până la putrezire.

fericirea e un schimb pe schimb,

ca orice afacere nelegitimă din lumea asta e

un terci de pește uscat un deșert pe care-l mesteci

cu dinții scrâșnind

urăsc distrugerea celui de dinăuntru

la fel cum îi urăsc pe marinarii loviți de fulgere și cataractă

atunci când glumele lor libidinoase îmi străpung urechile

sfârtec trupul fiecărei zile, îmi decojesc strat după

strat de piele și mă gândesc cum să ajung

iubita mea, din nou,

la tine.

e groaznic să mori fericit.

***

mariana taie florile din grădinile tuturor. ei nu știu asta. ei

n-o știu nici pe mariana care stă cu fruntea zbârcită de marți

până duminică la colț de stradă mariana

a cărei foarfecă de plastic mai delicată decât toată

lenjeria ei intimă la un loc mai elegantă decât mersul bălăngănat

când șirul de taximetriști cu dorințe carnale depășește

numărul clienților pe săptămână. mariana vinde piepteni

colorați la un leu bucata pentru un viitor mai negru decât acela în care ea

- protagonista unui roman de gunter grass -

poartă pantofi pe care nu scuipă nimeni.

în sacoșele de nailon mariana duce o lume întreagă.

Roxana STAN

Roxana este masterandă la Literele Bucureștene și mereu curioasă de lucrurile care-ți taie respirația. Dacă ar trebui să descrie în trei cuvinte lumea în care trăiește, ar alege fără să stea pe gânduri: crâmpei, cafea și senzație.  

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

NOUA LITERATURĂ

Angelica STAN scrie o proză matură, elaborată compozițional, cu grijă pentru logica narațiunii. Stilul așezat și exersat o plasează între autorii preocupați de echilibru și mai puțin de experimente. Textul de față oferă o poveste închegată și portrete scrise cu plăcerea observației.

OPTm

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Spandugino

Recomandată de Cristina BOGDAN

Cătălin D. CONSTANTIN: Piețe din Transilvania

Un proiect ICR Brussels

CĂRȚI

ALDULESCU: Cea mai veche și cea mai nouă ediție

Hyperliteratura

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

Dan SOCIU - Un premiu bine-meritat pentru volumul Uau (Polirom, 2019), decernat de revista Observator Cultural.

În întunericul holului
în lumina frigiderului
sunt o absență străveche
un demon bătrân

Dan SOCIU

Reeditare, 2020, Corint

În nr.-ul acesta semnează

„Generic vorbind, a te manifesta este o condiție a existenței viului, este o dorință a individului de a se afirma, ce nu poate fi evitată. Lucrările aparțin inițial intimității autorului. Acest proces odată realizat, nu rezistă mult în singurătate, el trebuie perceput și de alții cu întâmpinări polemice, analize, contraziceri, argumentări. Expunându-te, intri în comentariul lumii, mai adaugi o opinie la diversitatea gândirii. În formula actuală, am ales să-l invit pe fiul meu, Andrei, mi-a fost mai ușor să hotărăsc, cunoscându-i poziția față de realitate și felul cum gândește.

Ceea ce este în aparență real întinde capcane. Rolul artistului este să arate ce nu se vede.”

Florin CIUBOTARU

ADVERBE - expoziție semnată de Florin și Andrei Ciubotaru

Spandugino

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro