Am început să mă gândesc la întrebările anchetei, după ce am văzut filmul lui Ozon, după romanul (și filosofia) lui Camus, "Străinul", scrieri neatinse de "ciuma" și deliciile I.A. (sau A.I.)... Și vechea lume, fără A.I., mi s-a părut a fi Mama din roman, care moare înainte de a o cunoaște (vorba vine!)...

Probabil asocierea s-a făcut și pentru că, deja, prima întrebare sună aproape acuzator, aproape absurd, inspirațional:

Meursault ar putea fi acuzat și de altceva, dacă l-am pune pe personaj ...

Am citit Postăvaru, de Alina Caraghin, și m-am gândit la cât de contradictorii suntem în relațiile cu ceilalți. Ne plângem de singurătate, dar uităm cât de greu ne este uneori să împărțim viața cu un alt om. Ne certăm din nimicuri, ne irită gesturi și vorbe pe care altădată le găseam simpatice și ajungem să transformăm conviețuirea într-o negociere permanentă. Cred că tocmai aici stă unul dintre paradoxurile iubirii: ne dorim pe cineva alături, însă nu suntem întotdeauna dispuși să acceptă ...

Vai, vai, dar ce bijuterie! Obișnuiesc să ascult multe chestii în căști. Cum gustul în muzică mi s-a diminuat semnificativ și mi-e și rușine de ce-mi propune playlistul, ascult interviuri, cursuri, ficțiune, când și când. După petrecerea literară pe care a dat-o Matca, unde era invitat și Cezar Gheorghe, mi-am amintit că – acum romancierul – ține un podcast. Ce mirare când am dat peste dialogul său cu Mircea Ivănescu! Îl ascultam în timp ce metroul trecea pe la Politehnică, Eroilor, Izvor ș ...

În vara cu gust de cireșe coapte, elevii de la Colegiul Național "Mihai Eminescu" începuseră probele pentru examenul de bacalaureat. Aveau de audiat câteva texte în engleză, de completat, pe o fișă, răspunsurile potrivite cerințelor date, demonstrând că au înțeles ceea ce se comunica. Din difuzoarele așezate deasupra ușii se auzeau glasurile celor care înghițeau parcă și respirațiile celor prezenți.

Ilinca era în sala de clasă de la etajul al II-lea al liceului la care lucra. Semnase foile elev ...

 

Omul/omul

 

O gaură în piept,

și din trupul de lemn uscat

curge apa unui plâns neinventat.

Mâinile prinse-n cuie și ruine

scot ochiul nevăzător de fericire

umbra se dilată,

venele se împletesc într-o parură de spini,

ieșind din pielea ei,

care se sparge

si cade în sicriu

Pentru că Omul lui Pindar

este visul unei umbre

neajutorate,

iar umbra nu este nimic

decât omul.

 

Basmul întors

 

...

În toamna lui 1984, Ileana Răileanu avea douăzeci și trei de ani, un post la o școală generală din Tătărași și o cameră cu chirie la o văduvă care-i număra dimineața lingurițele de zahăr puse în nechezol, cum îi spuneau râzând oamenii înlocuitorului de cafea făcut din orz și năut, pentru că semăna cu ce mâncau caii și pentru că râsul era unul dintre puținele lucruri care nu se dădeau pe cartelă.

Tot în toamna aceea a început să mediteze la română un băiat de doisprezece ani, Tudor, fiul profeso ...

"Legile care reglementează producerea de discursuri în relația dintre un habitus și o piață se aplică la această formă particulară de expresie care este discursul despre sine; iar povestirea vieții va varia, atît în formă cît și în conținut, după calitatea socială a pieței pe care va fi oferită – situația de anchetă contribuind ea însăși în mod inevitabil la determinarea discursului recoltat."

(Pierre Bourdieu, Iluzia biografică)

Existența umană (individuală și colectivă) înseamnă o s ...

Numele lui era Hirohito-Mihai. Purta o mască de demon, parcă închegată-n sânge la cât de strident era roșul în care fusese pictată. Colții erau reali, galbeni ca lutul proaspăt săpat. Purta o cască ca de samurai, și era îmbrăcat într-un chimono mov. Pupilele-i erau dilatate și mici. Iar albul ochilor devenise un negru urât și destul de înfricoșător. Nu te puteai uita direct la el. Nu te puteai apropia și nici nu puteai fi în prezența lui. Dar masca aia, ascundea, cel mai probabil o arătare cu mu ...

Locuiesc într-o suburbie a Washingtonului, D.C., iar de câteva zile caut cinematografele din zonă în care rulează Fjord, filmul lui Cristian Mungiu. Am găsit câteva săli, din păcate destul de puține, cu un program de proiecții limitat. Dar, după o căutare atentă, am reușit să găsesc o proiecție în McLean, Virginia.

Aseară, în sfârșit, am avut bucuria de a vedea acest film pe marele ecran — o adevărată capodoperă cinematografică, în care fiordul devine mult mai mult decât un peisaj: o metaforă ...

Există volume de poezie care își construiesc unitatea în jurul unei teme și volume care o construiesc în jurul unei voci. Imensa mașinărie cu trepte de asfixiere de Iulia Pană aparține celei de-a doua categorii, deși, pe măsură ce înaintezi în carte, devine evident că întreaga ei materie poetică este traversată de câteva nuclee obsesive: marea, memoria, corpul, iubirea, frica, orașul, timpul, boala, tehnologia și imposibilitatea de a recupera ceea ce s-a pierdut.

Poeta, născută la Constanța și ...