OPTm
nr. 86

Vârstele cărților, vârstele cititorilor

Andrei Șerban, Ileana Marin, Diana Nechit, Catrinel Popa, Mihai Ene, Cristina Bogdan - Topuri - nr. 71 / 5 iulie, 2021

De câte ori nu am auzit din partea părinților, profesorilor sau prietenilor: „Trebuie neapărat să citești cartea asta!”? Sau cazul opus: „Cartea asta nu e (încă) pentru tine. Mai așteaptă.”? Sau sfatul care sună cam așa: „Citește orice. Orice lectură te poate influența în bine într-un fel sau altul.”.

Totuși, în absența unor sfaturi potrivite sau a unor liste bibliografice racordate la nevoile sale, orice tânăr cititor în formare riscă să își piardă repede interesul în fața unor cărți mult prea „aride” pentru sensibilitatea sa sau, mai rău, să-și piardă total interesul în fața lecturii, în general. La fel de periculoasă, aș îndrăzni să adaug, este atitudinea care se plasează la extrema cealaltă – lectura haotică, practicată fără discernământ, în care cantitatea prevalează calitatea.

Vecină cu această atitudine este lectura practicată din teribilism, din modă, din dorința de a epata, în care un cititor intră în contact, la anumite vârste, cu titluri care îi depășesc nivelul de înțelegere sau dezvoltarea emoțională. Cu toții cunoaștem un „copil minune” care citește în clasele primare Idiotul de Dostoievski, nu-i așa? Sau care începe să-i „devoreze” pe Nietzsche, Sartre și Cioran începând de prin clasa a cincea. Evident, în acest caz, sugestiile de lectură nu sunt neinspirate, în sine. Problema este că sunt foarte rare cazurile în care un cititor neexperimentat poate avea pretenția de a accesa marile adevăruri ale cărțiilor mari. Relectura, în schimb, la ani distanță, este mai mult decât necesară. De fapt – parcă Borges o spunea? – orice lectură adevărată este o relectură.

Cum, la rândul meu, am practicat – pentru puțin timp și cu rezultate catastrofale, bineînțeles! – acest tip de lectură teribilistă în gimnaziu, am ajuns la convingerea că orice lectură își are propria vârstă și că vârsta oricărui cititor își are propria lectură. M-am gândit, așadar, să le cer autorilor de la OPT Motive opinia cu privire la cărțile pe care oricine ar trebui să le citească în copilărie, în adolescență și la începutul maturității. Și, pentru a face lucrurile puțin mai dificile, am propus câte 3 titluri pentru fiecare vârstă.

Las aici, pentru început, propriile recomandări și vă doresc (re)lectură plăcută:

În copilărie

Poveștile Contesei de Segur - pentru bizareria aproape exotică a spațiilor și personajelor sale;

Poveștile lui Hans Christian Andersen - pentru umanismul personajelor sale;

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry (pentru talentul cu care autorul transmite adevăruri mari folosind cuvinte mici).

În adolescență:

Mizerabilii de V. Hugo - pentru forța interioară a personajelor sale și pentru prilejul de a intra în contact cu unul dintre cei mai fascinanți antagoniști;

Shogun de J. Clavell - pentru că privește prin ochii unui european cultura fascinantă a Japoniei și ne contaminează cu această fascinație;

La răscruce de vânturi de E. Brontë - pentru că este, în opinia mea, cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura universală.

La începutul maturității

Un veac de singurătate de G.G. Marquez - nu doar pentru realismul său magic, ci și pentru că ne oferă unul dintre cele mai frumoase personaje feminine din literatura universală.

Frații Karamazov de F.M. Dostoievski - pentru lumina pe care o aruncă asupra conceptelor de Bine și Rău.

1984 de G. Orwell - pentru vizionarismul său și pentru lecția indigestă pe care ne-o oferă cu privire la slăbiciunea umană în fața terorii.

Andrei Șerban

 

Copilărie

Carmen Tiderle – Fabrica cu lipici

I.L. Caragiale – Momente și schițe

Mark Twain – Aventurile lui Tom Sawyer

Adolescență

M. Eliade – Romanul adolescentului miop

Marjane Satrapi – Persepolis

Jay Asher – Cele 13 motive

Începutul maturității

George Orwell – 1984

Doina Ruști – Omulețul roșu

José Saramago – Eseu despre orbire

Ileana Marin

 

Mi-a plăcut să citesc încă din copilărie, mult, năvalnic, uneori fără sistem, dar de cele mai multe ori cu nesaț, cu poftă. Îmi amintesc foarte bine „listele” pe care le primeam pentru lecturile de vacanță de la doamnele profesoare de limba și literatura română, de listele bibliografice pentru variile examene din perioada liceului, facultății, doctoratului, propriile mele liste pentru cursurile de mai târziu, iar, printre toate aceste „lecturi obligatorii”, bucuria furată uneori pe sub masa de lucru, noaptea, ascunsă sub alte coperți ale „lecturilor suplimentare” – ca să folosesc un termen uzual pentru cei din generația mea. Și astăzi încerc să „fur”, să trișez și să mă strecor printre listele angoasante care te țin la curent cu ultimele noutăți, cu literatura de specialitate, savurând o carte primită în dar, descoperită prin anticariate, cumpărată din librării cu nume frumoase.

În copilărie mi-au plăcut basmele, Charles Perrault, Frații Grimm, Les malheurs de Sophie ale Contesei de Segur, Pinocchio de Carlo Collodi și Heidi de Johanna Spyri... Am continuat să citesc basme și o mai fac încă, din timp în timp, să nu pierd relația cu fabulosul, cu miraculosul, cu povestea.

Adolescentă, m-am apropiat de marii povestitori ai lumii, O mie și una de nopți, Decameronul lui Boccaccio, Heptameronul de Marguerite de Navarre, romanele lui Tahar Ben Jelloun și Boris Vian. Bonus, Simone de Beauvoir, Sartre și Camus.

Când mintea e destul de coaptă și „le mal de vivre” instalat, Proust, Duras și Salman Rushdie, orice, în cantități cât mai mari. Printre toate aceste recomandări, mai mult sau mai puțin inspirate, Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry alunecă lin printre vârste, stări și te purifică de toate relele.

Diana Nechit

 

Copilărie

Lewis Carroll – Alice în Țara Minunilor

Ion Creangă – Povestea lui Harap-Alb

Michael Ende – Poveste fără sfârșit

Adolescență

Alexandre Dumas, tatăl – Cei trei muschetari

Daniel Defoe – Robinson Crusoe

C. Negruzzi – Păcatele tinerețelor

La începutul maturității

Mihail Sadoveanu – Creanga de aur

N.V. Gogol – Suflete moarte

L. Sterne – Tristram Shandy

Catrinel Popa

 

Există, după cum știm, lecturi adecvate anumitor vârste, pe care, dacă nu le citești la timp, fie nu mai revii niciodată la ele, fie nu le mai poți savura cu aceeași intensitate. De asemenea, unele dintre acestea, recitite după o mai lungă perioadă, îți pot dezvălui o altă lume și alte semnificații, dar acea primă lectură, chiar și naivă, rămâne unică și esențială pentru acel moment.

Astfel, pentru copilărie, mi se par fundamentale anumite lecturi din care să poți învăța, dar care să-ți stimuleze și imaginația, și plăcerea lecturii:

O selecție din poveștile lumii (noi aveam volumul Povești nemuritoare), de la cele nordice la cele arabe, dar și cele tradiționale românești, culese de Ispirescu și alții, pentru că toate conțin o anumită înțelepciune, au un cod moral, creează reflexe etice a căror formare este necesară chiar de la începutul vieții. De asemenea, lumea plină de ființe imaginare, fantastice, în care se petrec lucruri incredibile stimulează imaginația și construiesc o relație specială între realitate și fantezie.

Miturile greco-latine repovestite în diverse variante, deoarece îți oferă cunoștințe de mitologie esențiale și îndeplinesc și cerințele de la punctul 1. Pentru generația noastră, au fost importante cărțile lui Al. Mitru, pentru generația de astăzi, poate, ar fi mai atractive volumele traduse din Stephen Fry despre miturile și eroii lumii antice.

Cărți de aventuri, de la cele clasice – Don Quijote de Cervantes sau romanele lui Jules Verne – până la fantasy-urile actuale.

Pentru adolescență, cred că ar fi necesare câteva lecturi stimulatoare, care să-ți arate complexitatea realității, dar și importanța idealurilor și tenacitatea celor care îndrăznesc să viseze frumos.

Giovanni Papini – Un om sfârșit, o aventură a trăirii cunoașterii, a prometeismului inconștient al adolescenței, al cutezanței de a cuprinde toate enigmele lumii și care, deși sortită eșecului încă de la început, este extraordinară tocmai prin forța stimulatoare pe care o degajă.

Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray, o parabolă despre relația dintre natural și artificial, dintre estetică și moralitate, dintre individ și opera de artă.

O lectură filosofică importantă, care să deschidă interesul pentru speculația ideatică, pentru abordarea problemelor fundamentale ale lumii, pentru a sesiza complexitatea lumii și existența diverselor perspective asupra ideilor și realității. Dialogurile lui Platon, urmate de demolatorul Nietzsche poate fi o cale în acest sens, dar și un eseu precum cel despre libertate al lui John Stuart Mill poate juca un rol asemănător.

Pentru prima tinerețe, cred că sunt necesare contactele cu marile cărți ale literaturii și filosofiei, pe care, dacă nu începi să le parcurgi acum, e posibil să le ratezi pentru totdeauna. Am selectat cu greu trei autori, deși ele sunt mult mai multe, toate importante:

Faust de Goethe, care, dincolo de lectura în sine, îți oferă acces la mitul faustic, cel care a infuzat imaginarul european în reprezentările modernității.

Hamlet, dar și alte piese ale lui Shakespeare, pentru că au toate ingredientele marii literaturi și pentru că există o întreagă tradiție intertextuală la care nu ai acces fără această lectură.

Romanele lui Dostoievski, pentru că, mai mult decât opera altor autori moderni la fel de importanți ca Tolstoi, Proust, Th. Mann etc., pun diverse probleme estetice, sociale, filosofice, în realizări literare excepționale, fără de care înțelegerea multor evoluții din secolul XX ar avea de suferit.

Addenda: Există, de asemenea, o lectură esențială pentru orice vârstă: lectura de poezie. Chiar dacă poate copilul sau tânărul nu înțelege toate semnificațiile unui poem, este extrem de importantă frecventarea poeziei pentru dezvoltarea sensibilității, pentru muzicalitatea și ritmurile unice pe care le oferă textul poetic, dar și pentru a înțelege limbajul conotativ, metaforic, pentru a descoperi și alte moduri de expresie decât cele cotidiene sau cele ale narațiunii.

Mihai Ene

 

Copilărie

Michael Ende – Povestea fără sfârșit

Antoine de Saint-Exupéry – Micul Prinț

R. J. Palacio – Minunea

Bonus: O întreagă carte cu texte adunate de Iordan Chimet, în Antologia inocenței

Adolescență

Hermann Hesse – Jocul cu mărgele de sticlă

Rui Zink – Cititorul din peșteră

Markus Zusak – Hoțul de cărți

Bonus: Aldous Huxley – Minunata lume nouă

Intrarea în maturitate

F. M. Dostoievski – Idiotul sau Frații Karamazov

Bulat Okudjava – Călătoria diletanților

Thomas Mann – Muntele vrăjit

Bonus: Rainer Maria Rilke – Scrisori către un tânăr poet

Cristina Bogdan

Andrei Șerban, Ileana Marin, Diana Nechit, Catrinel Popa, Mihai Ene, Cristina Bogdan

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Intimistă și melancolică, proza Andrei TISCHER desfășoară în fața cititorului pasaje senzoriale evanescente, care surprind lupta de a păstra vie o iubire atinsă de aripa nebuniei. Între momente de tăcere, de stinghereală ori de disperată încercare de a invoca armonia unui trecut, personajele se pierd și se regăsesc într-un vortex de emoții contradictorii, care rup barierele între trezie și „irealitatea” luminii unei dimineți.

Andrei ȘERBAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Revistă editată de Muzeul Municipiului București (ISI)

Recomandată de Cătălin D CONSTANTIN

 

CĂRȚI

Consecințe, istorie și… dantelă.

LITERA, 2021

Recomandată de Ovidiu ȘERBAN

 

Animale, obiceiuri, omul primitiv.

ART, 2021

 

Trei romane de debut - trei premii consistente. Te așteptăm și pe tine.

Școala Ardeleană, 2021;Un studiu complex, proaspăt apărut.

Eveniment în lumea cărților

GOPO 2021

Cea mai bună actriță într-un rol principal: Diana Cavallioti, pentru filmul „5 minute”

Cel mai bun actor într-un rol principal: Mihai Călin, pentru filmul „5 minute”

Colectiv (r. Alexander Nanau) - Cel mai bun film LM

 

Politică, istorie, anii 50.

Humanitas, 2021

 

Carte de vacanță

Un roman prezentat în OPTm în august 2020

TREI, 2021

Copyright © optmotive.ro