OPTm
nr. 86

O lecție de biologie insolită și poetică

Mircea Andrei Florea (născut în 1996, la București), este absolvent al Facultății de Matematică din cadrul Universității din București și al unui masterat de Algebră, Geometrie și Criptografie. Și-a făcut intrarea în lumea literară atât prin lecturi publice la Institutul Blecher (2015, 2016) și prin participarea la Festivalul „Zona nouă” (2018), cât și prin publicarea în reviste și platforme online, cum ar fi: „Poesis Internațional”, „Vatra”, „Echinox”, „Subcapitol”, „Steaua” sau „DLITE”. În anul 2020 câștigă cea de-a zecea ediție a Concursului de debut în poezie „Max Blecher”, iar ca urmare a acestui fapt îi apare la Casa de editură Max Blecher volumul de debut intitulat Larvae.

Încă de la primele poeme ne putem da seama că Mircea Andrei Florea se înscrie în tagma poeților noului val, denumiți mai mult sau mai puțin oficial „poeții ecologiști” (alături de Gaby Eftimie, Mihok Tomas, Vlad Drăgoi, Radu Nițescu sau Florentin Popa), care au înțeles să pună un surplus de viață, a se citi de poezie, în cuvântul grecesc bios, și a-l aduce astfel mai aproape și din punct de vedere al încărcăturii de sens, de logos, din constructul bios logos, care a ajuns în limba română să denumească strict materia de studiu biologie, astfel încât au reușit performanța de a scoate biologia din manuale și a o reașeza în viața noastră de zi cu zi. Ceea ce este și mai interesant însă la Mircea Andrei Florea este faptul că el alege să exploreze și totodată să exploateze din punct de vedere poetic dimensiunea insolită și tragică a vieții regnului animal, să pună punctul pe aspectele nevralgice, înfiorătoare, din existența diferitelor specii, pe care pare să le analizeze în detaliu pornind de la stadiul larvar și până la maturitate sau moarte:

„Deși lucrează la liniile/ de cale ferată, Domnul Liu este/ foarte pasionat de șerpi,/ încât îi crește acasă./ De curând a cumpărat 10 ouă/ de cobră și a rămas surprins/ când a văzut că unul dintre pui/ avea două capete./ Micuța cobră își poate folosi/ ambele capete/ pentru a mânca/ și, în curând, după/ prima exfoliere,/ va putea vedea/ la fel de bine/ ca orice alt șarpe”;

„Vițelul cu două capete nu a supraviețuit, soții Preduț/ găsindu-l mort în grajd în această dimineață./ Familia consideră că locul animalului este la muzeu,/ autoritățile nu par interesate”.

Nu întâmplător am dat și cel de-al doilea citat, ci pentru a deschide drumul spre o altă specificitate a biologiei lui Mircea Andrei Florea, și anume a punerii vieții animale în raport cu viața, activitatea și mentalitatea omului, care, de cele mai multe ori, continuă să fie orb la semnele pe care le primește din partea regnului așa-zis inferior naturii umane, și aceasta pentru că omul a ajuns dominat de tendințele sale de superioritate, de aroganța de a fi „cununa creației”, de setea de putere, ceea ce ajunge să îl izoleze într-o buclă periculoasă. De unde era veriga de legătură între lumea materială și lumea spirituală pe scara de la stadiul mineral la cel imaterial, pur, îngeresc, omul rămâne complet singur, al nimănui, scufundându-se într-o lipsă de sens a vieții:

„Ei singuri își zădărnicesc toate acțiunile./ Aceasta se petrece uneori în familie/ când amândoi vor să conducă, nu să coopereze./ Și câteodată se întâmplă și în biserica în care sunt/ două capete tari/ ce vor doar să conducă și nu-I dau voie/ Lui Iisus Cristos Domnul să fie Capul./ Sau se află doi dirijori de cor ce trag în două părți”.

În încercarea de a găsi locul și momentul pe scara evoluției unde s-a produs ruptura dintre regnuri, Mircea Andrei Florea lansează o teorie ce s-ar putea să fie perfect adevărată, aceea a intervenției nefaste a rutinei, a confortului, a autosuficienței, care ajung să caracterizeze existența omului:

„la ani lumină distanță, sălbăticia/ apare, pune lumea-n mișcare/ după alte milioane, se preface în ritual:/ vin, strâng în casă, aerisesc, te aștept/ sigur și în confort. Echilibrat și domestic/ un puf de găină afară din pernă, o clipă în aer/ căzut pe cearșaf”.

Ceea ce face Mircea Andrei Florea în volumul său de debut este mai mult decât poezie, este un manifest, un semnal de alarmă tras pentru redeșteptarea omului la adevărata viață, la reașezarea sa în firescul lanțului vieții, la resudarea relațiilor „trofice”, atât cu regnul așa-zis inferior, cât și cu cel superior, pentru că doar așa își va redobândi și omul sensul pierdut al existenței sale. De altfel, inclusiv expunerea acelor cazuri insolite de vietăți animale născute cu diformități abominabile este tot un semnal de alarmă, pentru că este cât se poate de clar că malformațiile congenitale survenite în viața regnului animal nu sunt altceva decât consecințele vieții nesăbuite a omului.

De asemenea, poetul propune umanității o întoarcere la stadiul larvar, dar nu una fizică, firește, ci una metafizică, la nivelul sufletului și al conștiinței, pentru a realiza cât rău a provocat Pământului prin modul său irațional de a acționa.

Așadar, prin Larvae, Mircea Andrei Florea nu numai că a debutat în forță în poezie, ci deja și-a câștigat un statut, o identitate poetică, un loc și un rol în societate, iar acum ține doar de modul în care el va alege să evolueze pe scara poeziei pentru ca mesajul lui să se propage și misiunea sa să urce la un alt nivel.

Mircea Andrei Florea, Larvae, Casa de editură Max Blecher, 2021

Romeo Aurelian ILIE

Scrie poezie, cronică de carte, eseuri literare și teologice în diverse reviste culturale, începând din anul 2008. A colaborat la Poesis Internațional, Convorbiri literare, Timpul, Tribuna, Urmuz, Revista Nouă, Actualitatea literară și Dilema Veche și la diverse platforme on-line. Este autorul volumului de poezie Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutu (2018) și scrie cu regularitate pe blogul personal: Cronicile RAI.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

 

NOUA LITERATURĂ

Oana Topală încearcă să intre în goticul de tip occidental, cu o poveste care pune accentul pe descriere și atmosferă, ceea ce poate fi un bun exercițiu prozistic. Atentă la detalii, la stil, ea reușește să creioneze un personaj pregătit pentru aventură.

OPTm

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Recomandată de

Ștefan Sabin Pavelescu

Lunea prozatorilor la Bogdania

Recomandată de Ovidiu ȘERBAN

LITERA, 2021

Polirom, prin elefant.ro

Eikon, 2021

Editura ART

AUDIOBOOK

Mihai Călin citește din E.A. Poe (Pe VOXA)

TRAFIKA Europe, un radio de literatură europeană

Școala Ardeleană, 2021

O poveste despre un tată și fiul său

LITERA, 2021

AUDIOBOOK-uri

Art prin Cartepedia

Copyright © optmotive.ro