Există locuri care îți oferă fotografii frumoase și locuri care îți oferă povești. Umbria face parte din cea de-a doua categorie. Poate de aceea a atras, de-a lungul timpului, scriitori, artiști și călători aflați în căutarea unei Italii mai puțin spectaculoase la prima vedere, dar infinit mai profunde.

În 1905, Luigi Pirandello petrecea câteva săptămâni la Chianciano Terme pentru cure balneare. Experiența avea să inspire două dintre nuvelele sale, "Acqua amara" și "Pallino e Mimì", în care atm ...

H I B R I D

Toate apartamentele erau bine încuiate. Până și zonele în care se regăsiră oamenii dinafara blocului erau ori închise ori baricadate. Iar într-un final, banda din trupuri umane deasupra cartierului din Nord era conectată sau cuplată cu restul orașului, după un mic schimb reușit.

În momentul de față, clădirile nu mai țineau cartierul pe loc, bătut în cuie. Cei mai curioși oameni nici nu mai vedeau cerul, ci o perdea aburită.

Ce au reușit să aducă de sus au fost niște tancuri cili ...

"Ana, tu ești sclava noastră!"

Sunt cuvintele spuse de un copil de 9 ani unei tinere românce din Piatra Neamț, menajeră în casa parinților săi: un britanic și o italiancă. După ce au locuit o vreme la Londra, aceștia s-au mutat în Italia și au angajat-o pe Ana să aibă grijă de casă și de copii. Cuvintele copilului, spuse ca fapt divers, mi-au fost repetate de tatăl româncei, dus pe gânduri de tristețea omului care nu poate schimba nimic. Nea Vasile îmi spunea povestea fiicei sale în timp ce cob ...

Andreea Răsuceanu, Hemiptera, Polirom, 2026

După câteva zile de evenimente literare, de caniculă, dar și de furtuni bucureștene, am urcat în trenul spre Cluj (nu că situația climatică de aici ar fi mai bună). Cum la redacție mă așteptau mai multe pachete de cărți, am luat câteva cu mine, ca să mă însoțească pe drum, în speranța de a face mai acceptabil traseul de zece ore și ceva. La momentul respectiv, nu bănuiam că lectura avea să fie chiar despre Gara de Nord. Hemiptera își surprinde ...

O fereastră cu o perdea, neapărat galbenă. Un covor, neapărat cu model negru pe fond roșu. Lumina după-amiezii, puternică, reflectându-se în șifonierul de culoarea mierii, jucându-se cu firele de praf. Cerul, neapărat imens, fără pată. Masa de lângă calorifer, acoperită cu o țesătură în aceleași tonuri cu ale cuverturii de pe pat. Printre toate acestea, povești cu domnițe și cavaleri, lumi nesfârșite, zgomote de bătălie, intrigi de palat, iubiri mai mult sau mai puțin ascunse, istorii de mult tr ...

Mazabuka, una dintre localitățile din sudul Zambiei adăpostea o familie de suricate. Erau atât de speciale că toți veneau să le vadă. Anul trecut venise o familie de lei din Tanzania, luna trecută, au fost vizitate de o familie de antilope bătrâne. Erau speciale tocmai pentru că nu prea vezi suricate în Zambia. Se pregăteau de anotimpul ploios, era sfârșit de octombrie. În fiecare an, la începerea ploii, avea loc o serbare de primire a păsărilor călătoare. Aici berzele dansau, mai mereu era un c ...

Plecasem cu o rochița albă cu buline negre, cu o breteluță pe un umăr, cu celălalt, gol, cu părul despletit, prinzând, în lumina mieroasă a acelui iunie, surâsul nădejdii în drumul ce mi se așternea înainte. Nu mai știu cu cine eram în mașină, știu doar că am ajuns în vreo douăzeci de minute la casa cu etaj din localitatea din preajma Ploieștiului, la nunta prietenei mele care se căsătorise atunci când nimeni nu se mai gândea că va găsi o dragoste care să o fure, să o ridice în jilțul plutirii c ...

Așa ne salutăm. O întrebare cu un răspuns scurt și o tăcere prelungă. Una încărcată de regret dacă răspunsul e negativ. Sau o tăcere care pulsează, plină de electricitate, dacă interlocutorul aprobă.

Furtunile de acum, din prezentul în care scriu, sunt total diferite de cele din urmă cu 50-60 de ani. Uraganele și tornadele au dispărut. Erau, oricum, simple glume ale Mamei Natură. Puternice, nimic de spus. Dar e ca și cum am compara prima armă cioplită dintr-o piatră cu forța bombei atomice. Îns ...

sunt o dâră lăsată de avion

iar scalpul tău miroase a nou născut

privesc apusul printre firele tale de păr și prin brațul unei macarale

mă gândesc că în părul tău stă ascunsă temporaritatea

și m-a lovit doliul între coaste

o fragilitate care-mi mușcă nevoile și dă cu ele de pământul înghețat

sunt un perpetuu noiembrie căruia nu-i (mai) aparțin

stau goală pe-un pat rece de ace de pin

și aștept ca ele să-mi spargă timpanul

ploaia să-mi inunde craniul

ceața să-mi ...

Romanul Eter, publicat de Horia Gârbea la Editura Neuma în 2026, este una dintre acele cărți care refuză clasificările facile și traseele narative previzibile. Cititorul care caută ordinea liniară a romanului tradițional descoperă aici un univers fragmentar, polifonic și provocator, construit din istorii care se întretaie, voci multiple, epoci diferite și perspective complementare asupra existenței. Eter este un roman despre viață și moarte, despre vizibil și invizibil, despre istorie și mem ...