Într-o lume care ne cere zeci de task-uri de îndeplinit zilnic, în care dacă nu ajungi să consumi informație din surse cât mai diverse și concise totodată, mă simt vinovată de alegerea articolelor scurte, comprimate, aflate în totală opoziție exegezelor kilometrice care, pentru a vorbi despre un roman proaspăt apărut, simt nevoia de a porni de la primul roman românesc apărut vreodată. Opțiunea se bazează și pe faptul că doresc să ajung la cât mai multe păreri diverse (și provocatoare) despre literatură, pe care să ajung să le dezbat, combat și clasez în propria mea ierarhie. În ceea ce privește conținutul, discuțiile despre autor mă interesează doar dacă aduc un plus de relevanță lecturii, dacă relatările făcute sunt inseparabile de lumea ficțională, căci altfel nu ar face decât să umple în van golurile.

Ce citesc? Consider că viața mea de cititoare ar fi alta, mai urâtă și seacă, fără platformele dedicate literaturii: Goodreads pentru că este locul unde neglijența și starea de haos a lecturilor mele prinde o ordine cronologică și valorică; secțiunile de booktube și bookstagram de pe rețelele de socializare aferente, unde ai parte de o infinitate de recomandări și opinii despre cărți și, în final, Voxa, pentru completarea în variantă audio a cărților din biblioteca mea și, evident, a comodității cititului.

Cu presa literară am o relație de love-hate care urcă și coboară, însă citesc cu admirație Scena9, Observator cultural și Vatra, unde cronicile de carte îmi par adaptate noilor generații și noii lumi care se construiește sub ochii noștri, iar Ficțiunea surprinde prin deschiderea către noua literatură.

Dacă ar fi să numesc trei oameni pe care-i citesc aceștia ar fi Teona Farmatu, Elena Vlădăreanu, Mihai Iovănel.

Iar când vine vorba despre cărți, ei bine, cartea valoroasă de literatură nouă ar trebui să fie un mix cu toate acestea, pentru a putea răspunde la cerințele actualității, o societate schizoidă identitar care simte nevoia (sau sunt doar eu) de a se putea regăsi în concepte, în pasaje memorabile, dar și în "eroi" conformiști sau contestatari. Totuși, dacă ar trebui în cele din urmă să numesc un singur lucru, atunci acela ar fi ideea, osia stabilizantă a lecturii, cea care mă poate provoca la a gândi cât mai mult în și despre carte.