Privire în timp

săream

dindărătul privirii mele

înainte-i

ș-apoi iar îndărăt

ca o secundă jucându-se de-a

călătoria în timp

și aproape fără să știu

duceam timpul cu mine

mă duceam pe mine cu mine

de ambele părți ale privirii mele

de ambele părți ale ideii de timp

doar ea, privirea

mă despărțea

în cineva care-a fost

și care va fi

și prea puțin

care este

Prin fereastră

sufletul tău o primăvară

sufletul meu o toamnă

ne privim printr-o fereastră

pe care cineva

a uitat-o deschisă

între noi

vara și iarna

se deosebesc

se privesc

se caută una pe alta

și fiecare pe sine

privirile noastre

intersectate în

fereastra rotundă a sufletului

pe care cineva

a lăsat-o deschisă

Zile

mă gândesc la ceea ce este etern

nu, nu o filozofie de doi bani

niște sentimente

sau măcar o glumă bună

apoi amalgamul zilnic

cu pungi foșnitoare

cu grabă

cu oameni înnebuniți de atâta

normalitate

cu atâtea lucruri indispensabile

știri care stârnesc panică

indignare

să nu murim de foame

să nu ne judece lumea

imaginea

(dar sufletul

unde e sufletul?)