Revistă print și online

Durerea e o limbă străină

un corp românesc știe să nu aleagă i se pare că atunci n-ar putea să-și mai scuze durerile comode pentru asta stai aici întârzie cu tot corpul tău poți să fii un breloc sau un abțibild și într-o zi toată muzica respirației o să dispară de la sine sau invers cu mâinile pregătite să primească liniștea ca pe un sandviș am stat în autogară până mi-a venit să plâng aerul avea gustul frunzelor proaspete pregătisem tot; oamenii erau la locul lor nu aveam decît să privesc hoardele ultra-rapide ale serii se gândeau ce bucată din mine să consume mai întâi nici nu credeau când m-am ridicat cu pași liniștiți să-mi văd de treabă în limba mea maternă ca pe un skateboard


DUMNEZEU E ȚIGAN

Cred că mâncasem ceva sau era de la dinți, dar aud "Dumnezeu e țigan și așa a fost Mereu: i-au spus obiceiurile lo- cului și li s-a părut talentat ori de câte ori i-a amuzat și le-a vor- bit în toate limbile lor și i-a ascultat dar ajungea să spună un singur lu- cru pe care îl credea El și au- zea: Da' tu ești cam tradiționalist, așa, extremistule, o da Dumnezeu e țigan. Fiecare a fost gata să Îi spună ce spune El și ce ar tre- bui să îmbrace ca să nu-i deran- jeze și El ce să facă, le dă dreptate pentru că-s ai Lui, Dumnezeu e țigan ca toți homosexualii ca toți cei bisexuali și heterosexuali, numai căluții de mare rămân puri [și românii]" mi-a spus brusc mecanicul lui Dumnezeu și s-a dus ca o eczemă minoră. P.S. Habar n-am dacă era o alergie Sau doar cineva de la jandarmerie


ATINGERI

Ceea ce numeau toți tinerețe s-a dus și în locul ei nu e nimic Când plouă Bucureștiul se chircește ca un adult care își amintește bătăile mâncate în copilărie Și noi am cunoscut comuniști de doi lei care au fost bunici minunați și Ne-am bucurat de securiști bătuți în cap care aveau părțile lor bune (erau specialiști în ceva, citiseră) Am fost convinși că informatorii au suflet bun doar că au nimerit prost și noi, ca și tine Cerul nu crapă doar curge constant un lichid care îți arată adevărata față Nici măcar nu încerc să mă feresc dar ne menajăm reciproc, orașul meu Ne urâm atât de decent că în momentele bune suntem duioși se întâmplă des Ne abținem și ne băgăm în seamă cât putem de puțin mai ales că ne bănuim deja Fiecare suntem orașul celuilalt Nimic nu poate să fie mai trist decât cinci minute în plus în fața șaormăriei Totul e minunat Pachețelul de carne mărunțită cu mirodenii și condimente miroase acrișor, încurajator doar cinci minute, atât În ziua asta plouată ca un câine în fața șaormăriei ne despărțim de tot ceea ce nu ne lăsa să plângem Nu spunem nimic Doar foșnetul tot mai palid al pungii pe care o strângi în palmă lași totul pe masa de plastic Șervețelele sunt cele mai discrete noroiul tău este noroiul meu și toți suntem fericiți după duș

Acasă ...

Răzvan ȚUPA

Poet de marcă al generației 2000, preocupat de poetica urbană și de fețele ascunse ale limbajului, este probabil artistul care a abordat cele mai spectaculoase formule lirice, multe sincretice, accentuat vizuale și histrionice. Dintre volumele sale: “fetiș – o carte românească a plăcerii" (2001), “corpuri românești" (2005), "poetic. cerul din delft și alte corpuri românești" (2011) Premiul Național pentru Poezie "Mihai Eminescu“.