Uneori când Petra venea la Poros, la Emanuel, mâncau amândoi înghețată la gelateria din piață, de lângă chei, așezați la mesele de pe trotuar. Priveau de acolo spre grupurile de turiști amețiți de căldură, care nu știau ce să facă mai repede: selfie-uri sau poze cu bărci ancorate la mal și cu buticurile înșirate pe chei precum mărgelele pe ață. De parcă le era teamă să trăiască dezlipiți de telefoanele și aparatele lor cu care fotografiau totul.

Trăiau pentru un viitor în care urmau să priveasc ...

Emanuel și Pădurea de lămâi din Poros

Își făcuse din singurătatea lui un animal de companie pe care îl hrănea la ore fixe.

A alergat o copilărie întreagă printre casele mici și albe precum zăpada, care străjuiesc străduțele înguste și întortocheate ale cartierului în care s-a născut. Case mici și albe, cu flori de bougainvillea explodând în priviri și acoperișurile din țigle colorate intens.

Oamenii din spatele perdelelor l-au putut vedea înălțându-se și domolindu-și pasul pe măsură ce î ...

bunului meu prieten Louis

La fel ca Dean Moriarty al lui Kerouac, Luc s-a născut pe drum, într-o mașină. Doar că nu pe drumul spre Los Angeles ci pe cel din Île-de-France, care ducea de la Paris spre Nanterre, la bunică-sa Marianne care avea de altfel să îl și crească.

Luc intrase în lume parcă printr-o ușă secretă. Una dintre acele uși pe care le întâlnești în cafenelele pariziene obscure, înghesuite pe tot felul de străzi întortocheate și înguste. Cafenele în care te aștepți întotdeau ...

Bărăganul, matahala asta de câmpie, se mai răsfață cu câte o livadă sau o vie pe ici pe acolo, apoi, cât vezi cu ochii, numai drumuri, pelin și ciulini, rar încălecate de fântâni cu cumpănă. – Fănuș Neagu

Cât despre oameni, se știa că nu îi putea suferi pe blazați și pe mizantropi. În rest, îi accepta pe toți așa cum erau. Până la proba contrară. Cum ar veni, lași omul să se simtă în largul lui. Să vezi ce e cu el. Dacă nu îți place, nu spui nimic. Îl lași în ale lui să vezi până unde me ...