Îți faci rondul pe holuri ai câteva

locuri interzise uneori vezi agitație

Ana, cu ce semăna

minunata lume

cineva trece mereu în grabă ca o descărcare electrică nici nu apuci

să le vezi chipul

nu când trec dar ei – i-ai observat – se filmează mult

în ecranele lor mici timpul s-a oprit și le poți distinge trăsăturile

cu excepția unui glitch – iar tu știi asta –

sunt ei acum și sunt ei cu o clipă înainte de moarte

dup-atâta timp poți face diferența

nu e cum îți imaginezi tu c-ar trebui să moară

ci o matriță precisă

acum când și tu ești moartă știi asta acum când vezi fața ta de dinainte:

încremenită damblagită nu învinsă.

Din ecranele lor mici îi cunoști

i-ai clasificat ca într-un oracol

ca într-un test psihologic de compatibilitate

ce tipuri de tortură pe durata x și ce loc în stat i s-ar fi potrivit fiecăruia

(trăiască – jos cu!)

un joc vechi și tonifiant pentru cei ca tine

dat peste cap doar de faptul că le știi deja sfârșitul

la ce bun controlul fără distracție

puterea de-a da altora chin e putere

când conține un twist (dacă și numai dacă)

când din spatele omului se rupe alt om

și e o altă portiță care promite un loc exclusiv

merită nu să te zbați pentru ediția limitată

care bușește omul

nu direct ci organic

(pe fața ta încremenită, Ana, apare ceva ca un surâs

ca atunci când îi vezi cum pozează

pentru înregistrare, posteritate&URL

și pentru albume de familie, job&petrekeri au câte-o față

fiecare din ei e închis undeva

bravo ai învățat mai ia de-aici să-ți revii mai ia de-aici să nici nu uiți

bravo)

la ce bun controlul fără un om viu

care să creadă în propriul auto-control

femeia de lângă slujba

o instituție mare în fața căreia

tu om mic cu un sex pricăjit

te pierzi sărumâna

un drapel în negru alb și gri

pentru zilele negre albe și gri care fac săptămâna de lucru

și pe-o bancă omul mic cu sexul pricăjit își va deschide sufletul

zi tot zi cu vorbele tale

mașina așteaptă – sărumâna.

Ideea e – era – mereu – să-i pui pe ei să caute

să intre în orice-au ei în capul lor să uite ușa întredeschisă

să te poți strecura după ei

la început vor evita locul acela

apoi îl vor căuta să se-asigure

mașinăria așteaptă

multă răbdare și bunătate

mai lasă-mă cu răbdarea și bunătatea ei vor lucrul teribil

când se sting luminile

și-ți faci rondul, Ana, pe holuri

și în sălile din subsol unde huruie mecanismul de încălzire

în cablurile lor și în documentele lor digitalizate

dar tu nu ești genul acela de spirit

dacă faci ceva pentru mine fac și eu ceva pentru tine

dacă tu mă cauți și trebuie tu să mă cauți

să mă repari la loc

tu nu ești genul iar ei sunt prea mărunți

în ecranele lor mici îi vezi cum sunt și cum vor muri

în casa asta pe care-ai făcut-o a ta

vezi cum o să vină

ceva mult mai rău

ei au câte-o față pentru

albume de familie, job, petrekeri&something more.