Vorbim despre povestiri! Dragă Luiza, spune-mi de ce ai ales proza scurtă?

M-a atras titlul volumului (apărut la Litera, în BPC, 2022 cu o prefață consistentă de Iulia Micu)

Relatează o scenă care ți-a rămas în minte (dintr-una din povestiri)

Spre finalul povestirii lui Liviu G. Stan, Crăpătura, naratorul-personaj descoperă, cu multă uimire, condiția fizică aparte a Luizei: exocardia. Instinctul sexual este anulat brusc, iar textul angajează o altă voce naratorială, mult mai matură, capabilă să prețuiască experiența iubirii. Fascinația pentru organul care palpită, reunind în structura sa fiziologicul și afectul, determină apropierea fizică dintre cei doi, într-o îmbrățișare pusă chiar sub lupa unui microscop simbolic. Bătăile inimii reverberează în realitatea intimității nedisimulate, amuțind lumea "într-o pauză tainică". Această scenă concentrează întreg demersul creator, dând măsura adevăratului scop al vieții, acela de a fi fericiți.

În care dintre întâmplări, gesturi te-ai regăsit?

Cred că un mare plus al volumului este acela că oferă experiențe și senzații atât de diverse, încât, la finalul lecturii, îți este imposibil să nu te recunoști măcar în câteva dintre ipostazele propuse, fie că este vorba despre dorința de a descoperi iubirea sau despre lipsa ei, care copleșește ființa. În cazul meu, răspunsul se pliază mai degrabă pe întrebarea "În care dintre întâmplări, gesturi nu te-ai regăsit?" E greu, dacă nu chiar imposibil, să trăiești într-o lume în care iubirea se cumpără, se demonetizează, fiind înlocuită cu sexualitatea agasantă, nu provocatoare, ci înjositoare. Cred că dragostea trebuie să își păstreze valoarea, să înnobileze, să te facă mai bun, chiar dacă pentru asta e nevoie de suferință.

Există un personaj despre care ți-ar fi plăcut să știi mai mult?

Mesajul, textul semnat de Dorian Dron, o aduce în atenție pe Anda, o tânără devenită victima-simbol a luptei pentru libertate într-o lume aflată în pragul anarhiei. Protagonista "se prăbușește" pe eșafodajul realității distopice prin poziția sa fermă privind limitarea drepturilor și a libertăților civice. Deși evoluția sa în cadrul narațiunii este una rapidă, cred că personajul are foarte multe de spus. Tocmai de aceea, mi-ar fi plăcut să fi avut acces la o reprezentare caracterologică mai extinsă, pentru că Anda apare doar ca o voce. Cu siguranță, dincolo de mesajul pe care îl poartă, eroina are o poveste de viață proprie, deloc de neglijat în raportul dintre text și cititor.

În cazul unor texte mi-a plăcut stilul fluid, iar în cazul altora, caracterul fragmentar. Totuși, în egală măsură, am apreciat suprapunerea/alternarea de planuri temporale, concentrarea tramei în partea finală a povestirii, prin oferirea unei false mize textuale, relativizarea mărcilor narativității în favoarea construcției episodice, finalul construit în complicitate cu cititorul, intertextualitatea, jocul de perspective/de voci narative ș.a.

Pe care dintre scriitorii volumului îi citisesi anterior și care au ajuns la tine doar prin această lectură?

Dacă pe unii dintre autori îi cunoscusem prin lecturi anterioare (Doina Ruști, Liviu G. Stan, Allex Trușcă, Radu Aldulescu, Ligia Pârvulescu, Radu Găvan, Florin Spătaru, Dan Sociu, Radu Aldulescu – ordinea numirii lor este pur întâmplătoare!), am avut surpriza de a descoperi în acest volum voci plină de forță, gata să pornească pe drumul lung al devenirii scriitoricești sau să își consolideze condiția de creatori. M-am bucurat, așadar, de întâlnirea ficțională cu Irina Georgescu Groza, cu Laura Sorin, cu Dorian Dron ori cu Cosmin Leucuța, numind doar câțiva dintre acești autori.

Îți place ideea unui volum colectiv, cu povestiri scrise special pentru acest volum? Mai mult decât un roman?

Ideea unui astfel de volum colectiv este una interesantă, mai ales într-o piață de carte aflată într-o continuă mișcare. Literatura contemporană ajunge, cu siguranță, mai ușor la cititor, deschizând calea spre noi experiențe de lectură. Nu cred că e neapărat potrivită comparația cu ideea de roman, pentru că fiecare creație se construiește diferit, de la tehnică și până la proiectarea mesajului. Romanul propune o anumită grilă de receptare, tocmai prin plasarea cititorului la intersecția constantă dintre planul orizontal al desfășurării narative și cel vertical corespunzător semnificațiilor. Un volum colectiv, cu tematică dată, urmărește întâi planul dezvoltării orizontale, simulând deschiderea treptată a unui evantai, pentru ca abia apoi să descoperi dimensiunea intimă, prin transformarea fiecărei povestiri într-o reflexie a temei. În cazul de față, dragostea și plăcerea pentru lectură merg mână în mână, mizând pe o linie de forță, dincolo de care se construiește fiecare iubire ca o posibilitate a existenței.

Ce temă ar fi de interes pentru următoarea carte colectivă a Bibliotecii de Proză Contemporană?

Poate un volum care să reunească interviuri imaginare cu autorii preferați ori cu personajele preferate. Dreptul la replică este totuși garantat în societatea de astăzi! (Chiar dacă este vorba de personaje literare!)

A consemnat Ciprian Handru