Și la început a fost Festivalul Internațional de Poezie și nu a fost o Noapte la Operă, ci o seară la Arcub, unde am urmărit cum sunt scoși iepuri artistici din jobene. L-am urmărit pe Răzvan Țupa și am vrut să aflăm ce se află în spatele jobenului lui.

Neil McGregor: Răzvan, ți-a fost vreodată teamă să urci pe scenă?

Răzvan Țupa: Îmi e teamă un pic de fiecare dată. Dar asta pentru că poemul meu de bază e timiditatea. Și, în principiu, teama mea e legată de faptul că oricât exersez sau pregătesc un moment, oricum prestația e legată de un context care se poate schimba foarte repede. Și în condițiile astea ce mă frământă e cât reușesc să pun în performance din ce am de gând cu el.

Neil McGregor: În milocul performance-ului nu mai poți vorbi, ci doar desena. Ce ai desena?

Răzvan Țupa: O, dar desenul e mereu în background pentru ce fac în performance. O dată pentru că schițez diferite momente în caiete cu creionul, uneori am folosit și culori... Așaa, apoi desenul m-a interesat mult ca să înțeleg cum pot să prezint poezia cuiva care e în alt moment decât mine. Și cum nu știam nimic despre practica grafică am tot căutat manuale și cursuri în care e predat desenul. O vreme am și exersat. Și mi s-au așezat și niște idei legate de felul în care poți să încerci poezia în atelier.

Neil McGregor: În timpul unui moment de improvizație vine lângă tine un iepure albastru. Ce faci?

Răzvan Țupa: Ar fi greu să fie în timpul unui moment de improvizație pentru că tot exersez și am variante pentru orice secvență. Dar să zicem că apare iepurele ăsta.... unul dintre momentele clasice ale performace-ului e "Wie man dem toten Hasen die Bilder erklärt" sau Cum să explici imagini unui iepure mort". Asa că un iepure viu și albastru ar fi perfect pentru un răspuns direct pentru lucrarea lui Beuys din 1965. Cred că în contextul cu pricina aș face procesul invers, aș spune poemele pregătite cum mi le explică iepurele albastru viu.

Neil McGregor: Te-ai gândit și la alte modalități de a exprima poezia?

Răzvan Țupa: Altele decât în performance live, colaborare cu arta plastică, performance video, videopoem, performance audio, colaborare cu dansul, intersecție cu muzicile live și înregistrate... poezie și filatelie (o singură dată a fost cu un proiect Oberlicht la Chisinău)? Cred că da. Dar nu neapărat de exprimare a poeziei, mai degrabă de comunicare în jurul poeziei. Ceea ce oricum e poezie în sine, nu comunicare a ei.

Neil McGregor: Care crezi că este conexiunea dintre performance și ficțiune? Este exprimarea artei o spargere a barierei cotidianului?

Răzvan Țupa: Mai mult mă bazez pe ficțiune ca dimensiune literară a poeziei pentru spargerea barierei spre cotidian. Pentru că numai evenimente extraordinare ne livrează presa și media de socializare în fiecare zi, și aș zice că de lucruri pe care le-am face în mod cotidian avem nevoie. Mai ales în lucrurile creative.

Neil McGregor: Cum simți poezia cotidiană? Îi vezi un trend anume, o direcție, o transformare?

Răzvan Țupa: A, te gândești că e un gen... eu văd poezia cotidiană mai degrabă ca un proces, un mod de utilizare în domeniul poeziei. La fel de important ca dezbaterea și investigația teoretică. De fapt așa îți dai seama și că publicul poeziei este de fapt poezia.