​ La FNT-ul din toamna asta, spectacolul Inimă și alte preparate din carne a fost pentru mine un cadou necesar – între atâtea spectacole contemporane cu "conflict", cu "acțiune" și (plictisitor, zău!) cu personaje "cu care să vrei să ții".

​ Dacă teatrul e ca viața, atunci astea n-au ce căuta (cumva, au tot mai puțin de găsit): convențiile pe care și azi le îndeplinim nu mai consfințesc, ca altădată, "sensul", ci numai uleiul (cosmetic) menit să ne camufleze interiorul amorsat și să reducă ...