59 / 12 aprilie, 2021

o pasăre mă privește prin geam cu ochiul ei crud și neștiutor

nici tu, nici eu și nici măcar Ghandy

ce e apropierea?

(inima mea e slabă și va ceda)

o pasăre mă privește prin geam cu ochiul ei crud și neștiutor

un păianjen fuge bezmetic când încerc să-l iau într-un șervețel

tu cobori scările atelierului

proaspăt ieșit din ramă

asta trebuia să fie apropierea?

nici tu, nici eu și nici măcar Ghandy

poate doar felul nostru de a purta pe rând în brațe

o salamandră

în drum spre casă

vorbești despre apropiere

ca despre un animal necunoscut

fugit pe după mobile

habar n-am cum arată

dar știu că atunci

când voi da de el

îl voi recunoaște

(un păianjen va fugi bezmetic

tu te vei înfășura gol într-o perdea)

nu știu ce e apropierea

dar prezența ta vine întotdeauna

cu un zgomot de sticlă spartă

care alungă pasărea de la geam

pasărea cu ochiul ei crud

sunt eu

și te privesc

și inima mea e slabă

așa se pășește peste linie

s-a murit s-a ucis

s-a făcut sex în numele dragostei

dar dragostea se înecase în cada

din care tocmai au ieșit bărbatul de 32

și femeia despre care nu se știe nimic

râd pentru că nu au aflat încă

de mortul care plutește alături

cu fața lividă spre tavan

doar urmăresc nedumeriți cum umbrele lor

se alungesc prea mult peste margini

și râsetele se sparg cu un pocnet

pe podeaua udă

sunt lucrul ce umblă în întuneric

sunt molima ce bântuie întru amiază

strecoară-te odată cu umbrele nopții 

să vezi pletele astea răsfirate pe toată bolta

și colții sfârtecând albastrul cerului

nu știu să fac cuiva pe plac, nici să refuz delicat

nu mă gândesc decât la ceea ce simt eu – frigul din oase

și pulsul din tâmplă 

(apoi o bilă de foc rostogolindu-se brusc pe coloană)  

nu știu să iau de aripi un fluture fără să i le frâng

nu-ți voi scrie texte frumoase

voi veni la tine

ca o lighioană neprimită pe Arcă

să hăpăi ce-a mai rămas

*

revărsate peste barba încâlcită

pletele lungi și negre atât de înșelătoare ca venele

care îmi străbat brațul transparent

și rădăcinile descoperite de ploaie

ceva ce ar trebui să rămână ascuns

expus în lumina rece

a unei dimineți de decembrie

spui: totul a fost bine

din senin

cum te-ai ridica de pe scaun în timpul unei conferințe

cu profesori și doctori honoris causa

ca să strigi cucurigu

și atunci mă întreb dacă într-adevăr totul a fost bine

dacă am stat cum se cuvine în dreapta ta

și mi-am aranjat părul o dată la cinci minute

(niciodată nu se știe cum apare de acolo

un cuc de jucărie să ne spună cât e ceasul)

dacă am băut cât trebuie

(minimum trei cocktailuri)

și mai ales ce trebuie

(tequila cu suc de lămâie și gheață

ca să te doară capul insistent și ca lumea)

dacă nu cumva ți-am spus prea devreme că nu

sunt interesată

și (Doamne ferește) dacă nu cumva am fugit din club

cât timp ai fost la baie

spui totul a fost bine

cum ai spune că totul a fost un dezastru un măcel anarhie

chiar și așa – nimic –

a fost bine

și întotdeauna e al naibii de cald

într-o sală de conferințe

ai inima slabă

și nu vei realiza ce se întâmplă

când îți voi injecta acidul

care te va lichefia pe interior

nici când îți voi suci toate încheieturile alea

de plastilină

îmi va fi ușor să te capturez

și să te înfășor într-o perdea

pentru că ai inima slabă

și va ceda înainte

să devii o crisalidă

din care vei ieși golită

de organe

și intestine

o mumie încă frumoasă

umblând așa pe străzi

nu vei ști ce să faci

când lumea se va aduna ca la muzeu

și nu-ți vor spune

ceea ce știu oricum toți

am inima slabă

și lumea se va aduna ca la muzeu

*

numele tău vine de la marinarii care construiau bărci

când una dintre ele le ieșea perfect

o numeau așa

ca pe tine

dar numele se uită ușor

dar chipul se uită și mai repede

Ana DONȚU

Născută în Republica Moldova, Ana Donțu a studiat la Chișinău, Sibiu și Cluj-Napoca. În timpul studiilor universitare la Sibiu, a participat la fondarea grupului Zona nouă. A debutat cu volumul de poezii Cadrul 25 (2015) și volumul de proză Varșava. Povestiri crude & insolite despre alienare & frumusețe (2019).

în același număr

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

NOUA LITERATURĂ

Aflată la debut, Camelia BĂLUȚĂ frecventează cursul de scriere creativă de la Universitatea din București. Scrie atent, vădind înclinații certe către gotic și proza de mistere. Povestirea Sora Ratched a fost o temă de seminar, care mi se pare promițătoare, tocmai pentru că este scrisă sub presiunea pe care o degajă orice exercițiu.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Boualem Sansal, Trenul de Erlingen

sau Metamorfoza lui Dumnezeu

Humanitas, 2020

Carte recomandată de Radu PARASCHIVESCU

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

CĂRȚI

Tracus Arte, 2020

Raúl Quirós Molina (Madrid, 1980)– Los caballos inocentes

Cartea a obținut premiul Felipe Triga și vorbește despre un grup de prieteni din cartierul San Blas din Madrid, care se reunesc în casa unuia dintre ei pentru a-și rememora tinerețea prin intermediul discurilor, fotografiilor, poveștilor. Ce teme abordează? Lipsa locurilor de muncă, represiunea sexuală în Spania anilor optzeci, apariția drogurilor, divorțul și adopția într-o țară care încerca să se nască. Quirós Molina este profesor de teatru și de scriere creativă și a fost finalist la premiul Nadal, cu romanul Aquellas niñas que reconocimos en fotos în 2018.

Alexandra NICULESCU

Paladin, 2020

Humanitas, 2020

Casa de pariuri literare, 2020

Max Blecher, 2020

În nr.-ul acesta semnează

Bianca ZBARCEA: Foto-poeme

Sonnet 73: That time of year thou mayst in me behold
by William Shakespeare

That time of year thou mayst in me behold
When yellow leaves, or none, or few, do hang
Upon those boughs which shake against the cold,
Bare ruin'd choirs, where late the sweet birds sang

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro