59 / 12 aprilie, 2021

Bunicul misoginilor

Odată cu „cazul Sorin Lavric”, s-a adus în discuție tot mai des, în spațiul public românesc, problema misoginismului. Mulți dintre intelectualii autohtoni au fost misogini: de la Camil Petrescu la G. Călinescu. Nu este oportun să deschid aici cutia Pandorei critice: scopul meu este unul modest. Aș dori să vi-l aduc în atenție pe bunicul literar al misoginilor europeni și anume pe poetul grec Simonides din Amorgos (o insulă din Arhipelagul Cicladelor de care cinefilii își aduc aminte grație filmului regizat de Luc Besson în 1988, Le Grand Bleu).

Poet elegiac cunoscut filologilor pasionați de antichitatea elină, Simonides a trăit, după toate datele furnizate de istorie, în secolul al VII-lea î.e.n. Din poezia sa, organizată în trimetru iambic și redactată în dialectul ionian, sub influența lui Homer și a lui Hesiod, nu ni s-au păstrat decât fragmente. Deloc întâmplător, unul dintre aceste fragmente este însă poemul satiric Tipuri de femei (alias Simonides 7).

Ce ne învață Simonides în cele peste 100 de versuri ale satirei? El pornește de la premisa șubredă și lipsită de sens, deja statutată în Munci și zile și în Theogonia, că bărbații și femeile au fost creați în chip distinct de „marele” Zeus (el însuși fiind doar un violator în serie, precum pot depune mărturie victimele sale princiare din mitologie, de la Alcmene la Leda). Însă, dacă bărbații sunt animați de aspirații filosofice sau estetice, femeile sunt asimilate unor animale sau elementelor naturale (deja puteți detecta aburii otrăviți care vor ameți și modesta inspirație a lui Lavric în infamul Decoct de femeie). Pe rând, sunt descrise femeia-porc (grasă și murdară), femeia-vulpe (șireată), femeia-cățea (cârtitoare), femeia-pământ (leneșă), femeia-mare (capricioasă), femeia-măgăriță (lacomă și încăpățânată), femeia-nevăstuică (hoață), femeia-iapă (fudulă peste măsură) și femeia-maimuță (cea mai slută dintre toate). Unicele tușe pozitive se găsesc în portretul femeii-albină; ea este singura care se poate ridica la condiția ideală a genului pe care o imaginează poetul: aceea de bună soție.

Antichitatea greacă ne servește, iată, picante și percutante lecții de morală la peste două milenii și jumătate de la consemnarea acestor pilde de „înțelepciune”. Faptul că ridicola clasificare a lui Simonides este reluată, fragmentar și inconștient, de nenumărați intelectuali contemporani demonstrează că imbecilitatea masculină nu poate și nu trebuie să fie limitată de scurgerea ireversibilă a timpului. Sau, cum ar fi spus un Corneille mai acid, aux âmes mal nées, la bêtise n’attend point le nombre des anées.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

în același număr

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Prin poezia semnată de Roxana Cazan ne facem o idee despre literatura diasporei: nonconformistă, inventivă, în căutare de teritoriu.

OPTm

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Romanele lui Augustin Buzura de Sorina Sorescu, Ed. Aius

Recomandată de Xenia NEGREA

Olga Lucovnicova - Ursul de Aur pentru scurtmetraj, Berlinare, 2021

CĂRȚI NOI

Un roman „istoric”, în sensul că a fost primul mare roman postdecembrist, Sonata pentru acordeon de Radu Aldulescu, după mulți ani, vede din nou lumina tiparului săptămâna aceasta, la Ed LITERA.

Primele exemplare sunt cu autograf.

Editura Corint

Ursul de Aur, Berlin, 2021:
Babardeală cu bucluc sau porno balamuc - Radu Jude

Mediafax

Berlin, Beatles, o poză celebră

Editura LITERA

„ești un mustăcios obosit

spune prietenul meu piele

ăla zice cum mi-ai spus mă

un mustăcios obosit"

Leonard Ancuța

HUMANITAS

Trafika Europe: Women in Translation

VIAȚA Culturală

Vacanțele lui Cătălin Ghiță

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Ce mai povestește Dan Mircea Cipariu

Editura ART

Humanitas

Copyright © optmotive.ro