Revistă print și online

Scrisori din Santiago de Chile: Femei.

Dragii mei, am ajuns deja la jumătatea lui iulie. Azi, sunt exact 50 de ani de când guvernul de stânga a hotărât să naționalizeze cuprul, la care președintele Allende se referă ca: "stâlpul casei", o coloană vertebrală a economiei din Chile. A fost atât de important actul respectiv că parlamentul de atunci l-a votat unanim. După lovitură de Stat din 1973, nici militarii nu s-au încumetat să-l retrocedeze. Acum dezbatem ce o sa facem cu litiul, aurul alb, care se găsește in nord. Cea mai bogată parte din țară, deși aparent, nu este decât un deșert, nordul înseamnă marețul Desierto de Atacama.

Acum două săptămâni s-a instalat Convenția Constituțională, organul însărcinat cu redactarea unei noi Constituții. Cea pe care o avem este aceea a lui Pinochet din 1980, cârpită în stil gattopardo - pe românește ar fi struțocămilă - de partidele de centru, timp de 30 de ani. Gestul important în prima zi  a fost alegerea Elsei Loncon, o profesoară universitară din etnia mapuche. Cu ei avem o relație bipolară, care aduce un pic cu relația dintre europenii și greci. Mapuche sunt dacii noștri, lăudați de Alonso de Ercilla, în La Araucana. Fac parte din panteonul gloriilor nației. Coloniștii spanioli au făcut tratate de pace cu ei, recunoscându-le autoritate asupra unei părți din țara pentru că n-au putut să-i bată niciodată în mod decisiv. La sfârșitul secolului XIX, republica independentă a purtat un război cu etnia mapuche ca să poată "elibera" teritoriul deținut de ei,  ca apoi să-l dea coloniștilor aduși din Europa. Mapuches de azi nu-s văzut de concetățenii lor ca fiind urmașii celor din timpurile eroice, ci mai degrabă rămășițe degenerate. De aceea gestul de a avea o președinta mapuche în Convenție este un semnal puternic, care sper sa fie bine înțeles de toți.

 După asta, am închis canalul de știri ca să trec la fotbal. La Copa America, din Brazilia ne-au bătut ... brazilienii; nicio noutate, deși am fost campioni de două ori  (2015-2016), dar generația noastră de aur se cam duce. Cred că și România a avut o generație de aur la anii 90, dar acum nu-i bat nici pe cei din Azerbaidjan! Argentinienii, din fericire (poate pt că-l urăsc pe Bolsonaro), i-au bătut pe brazilieni la domiciliu! Iată că și sportul se amestecă prin politică. Nici aceasta nu este o noutate. Îi scriu Doinei Ruști, și din când în când mă uit la pregătirile meciului Anglia-Italia.  Globalizare. Când am deschis tv-ul se juca meciul din divizia a doua dintre Santiago Morning și Cultural Barnechea. Un amănunt interesant: arbitru era femeie, crainica tot femeie. Va trebui să ne obișnuim.

Cât despre viața exterioară, trebuie să aduc o completare întâmplării de data trecută: între timp au fost identificate rămășițele descoperite de noi, acel cadavru, vă mai amintiți, risipit pe câmp. Se pare că era un băiat alcoolic, de 29 de ani. M-a sunat un polițist și m-a pus la curent cu povestea. Era dat dispărut, iar datele lui se aflau deja înregistrate la poliție, așa că n-a fost greu să-i afle identitatea. 

Azi avem smog și soare cu dinți, e o iarnă oricum blândă. Din când în când plouă cu găleata. 

 "Ciuma" cedează un pic, dar încă suntem în"faza a doua". Dacă nu ești vaccinat nu poți ieși nici sâmbăta, nici duminica. Se vorbește despre posibilitatea unei doze numărul 3, dar care să nu mai fie "Sinovac". Om trai și-om vedea.

Sebastián TEILLIER

Pe numele său întreg, Jorge Tomas Sebastian Teillier Arredondo, este profesor la Universidad Central de Chile și traducător. Autor a numeroase studii și volume universitare, el este și traducătorul unor romane românești, între care Craii de Curtea Veche de Matei Caragiale și Zogru de Doina Ruști. A tradus, de asemenea, poezie.

în același număr