OPTm
nr. 99/12

Călimara

În casa noastră se intra printr-o încăpere luminoasă perfect pătrată, care era un fel de barieră, căci abia din această incintă urmau două rânduri de obloane groase, în spatele cărora se aflau ușile dinspre salon.

Această încăpere de la intrare se numea balcon, cu toate că semăna mai curând cu o cameră de primire. Pe două laturi în loc de perete avea ferestre împărțite în ochiuri mici. Ușa era și ea încadrată de ferestre. Practic era un fel de verandă largă, considerată balcon, probabil datorită faptului că scara casei era foarte înaltă. Acolo țineam o canapea, niște piedestale ornamentale, o mică bibliotecă și un birou de stejar, uriaș, însoțit de un scaun imperial, pe care, în amintirile mele de-acum, lenevește o mare pernă de mătase galbenă. Pe biroul acesta, cu multe sertare și ascunzători, se aflau diverse obiecte, printre care și o călimară. Era un obiect ieftin, de sticlă, cu două recipiente pentru cerneală și locuri pentru tocuri de scris, pentru penițe. Aici stăteam vara și scriam, în același timp supraveghind universul prin multele geamuri. Drept în față aveam moara pe care am descris-o în romanul Fantoma din moară, iar în spate, smochinii. Pe la sfârșitul anilor '80, bunica mea, care intuia (corect) că eu nu voi fi în stare niciodată să mă ocup de casa aia, m-a îndemnat să-mi iau câteva lucruri, care să-mi amintească totuși de vremea copilăriei. Cu toate că nu știam și nici nu credeam că aceea va fi ultima mea vizită, am luat niște obiecte, fără prea multă gândire. Printre ele a fost și această călimară. La scurtă vreme, bunica mea a murit, iar eu n-am mai fost niciodată acolo. N-am mai putut să mă întorc. Nici acum nu pot. Când văd călimara asta, în mod inexplicabil, îmi vin în minte două șiruri de amintiri, aparent fără legătură: celelalte călimări din casă și ascunzătorile din birou în care îmi doseam țigările, pe vremea când fumam pe ascuns.

Doina RUȘTI

Scriitoare, prozatoare, autoarea romanelor Paturi oculte, Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017), Manuscrisul fanariot (2015), Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Zogru (2006), Omulețul roșu (2004) ș.a. Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române. Tradusă în 15 limbi. Afilieri: USR, PEN, DACIN SARA, ACF. EU doinarusti.ro

Echipa
Arhiva

 

PRINT 7⤓ PDF
Numerele tipărite

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

Despre ce scriu prozatorii contemporani? Vezi aici, contribuie și tu!

NOUA LITERATURĂ

Scrisă în joacă, pe un colț de masă, la una dintre terasele toamnei bucureștene, povestirea Ligiei Pârvulescu nu amintește cu nimic de uluitorul ei roman, Translucid. Este o fantezie, un mic moft pe care mi l-a făcut mie. O meditație epică, de după-amiază, care dă totuși măsura imaginarului ei. O povestire în registru fantastic, pe o temă neobișnuită, cu final neașteptat. Fără contaminări, fără aroganță.

Doina RUȘTI

OPTm

FILMELE REVISTEI

 

Scriitorii despre cărțile lor

ALLEX TRUȘCĂ

TOPUL SĂPTĂMÂNII

[Despre ce scriu prozatorii contemporani? Vezi aici, contribuie și tu!]

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Premiul „Lucian Blaga“ al Academiei Române, Secțiunea Filologie și literatură. Felicitări, Ștefan Firică!

ART, 2021

Cartea poate fi comandată la Editura Istros. Adresă de contact: sediu@muzeulbrailei.ro 

Argonaut, 2021

Nemira, 2021

Litera, 2021: citeste un frag

Vellant, 2021

Polirom, 2021

Univers, 2021

Copyright © optmotive.ro