OPTm
nr. 100/13

Metamorfozele lecturii

Matei Martin, Bogdan Crețu, Anca Șurian-Caproș, Cosmin Leucuța - Idei - nr. 95 / 8 (serie nouă) / 20 decembrie, 2021

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, VOXA reunește cărți, mai ales ceea ce-a apărut la Humanitas și Litera, cum ar fi "Povestirile" lui Ilf și Petrov în lectura lui Rebengiuc sau povestirile lui E. A Poe in lectura lui Mihai Călin. Există lecturi de autori. Eu însămi am citit și înregistrat romanul „Paturi oculte", care s-a aflat câteva luni în topul vânzărilor pe „citeste.ro", o altă platformă.

Văd în aceasta o schimbare importantă și de aceea m-am gândit să abordăm această temă, pornind de la următoarele întrebări: Asculți audiobookuri? Te uiți la video-bookuri? Citești cărți în format electronic? Pe tabletă? Telefon? Citești literatură pe net? etc. Ce părere ai despre lectura ascultată? Dar despre lecturile publice? Ai participat vreodată la lecturi de autor, la lecturi-maraton? Ce experiențe ai ca cititor în public ori ca ascultător de text literar? Te uiți la/asculți video-lecturile de pe net? Sunt sute de zoomuri (întâlniri, discuții, lecturi), Gaudeamus online. Cum te raportezi la tipurile de conținut? Ce asculți cu mai multă ușurință/plăcere? Lectura? Discuția? Conferința?

Doina Ruști


Matei Martin

Da, audiobookurile încep să devină fenomen. Și văd că și editurile investesc în acest segment de piață nou. Pe mine nu prea m-au prins, cred că nu sunt în target, sunt depășit sau expirat. :) Am tot ascultat, când eram mic, povești și/sau dramatizări pe casetă, mai ales în germană, le găseam la Goethe Institut. Acum citesc cu vocea din capul meu, ca să zic așa. Am ascultat  doar „Comedii la porțile Orientului" (Pleșu) și niște prelegeri de istorie (N. Djuvara). Dar m-am uitat acum în catalogul Voxa și chiar o să-mi descarc niște cărți, sunt chiar curios.

Bogdan Cretu

Dar eu sunt învechit, nu pot citi cum trebuie decât pe hârtie. Nu suport audiobook-urile, pentru că îmi impune altcineva vocea, tonalitatea, îmi imprimă o direcție a lecturii. Cărți în format electronic citesc numai când nu am de ales. De cele mai multe ori, folosesc e-book-uri pentru lecturile academice. Nu neg că mă și alint. Sau că îmi încurajez blocajele. Cumpăr ca hapsânul cărți, nu mă pot desprinde de fascinația obiectului în sine, de rafturile pline, care-mi acoperă aproape toți pereții casei. E boală veche... Bucuria lecturii ține și de această formă de fetișism. Pentru că asta e: fetișism. Când iubesc o carte, caut să o am în cât mai multe ediții, în cât mai multe traduceri, în cât mai multe limbi. Dar: înțeleg foarte bine că, pentru studenții mei, formatul pe hârtie e depășit. Că pur și simplu creierul lor reacționează mai bine la pixeli. Că poate nu mai au răbdarea sau concentrarea de a sta aplecați peste pagină, cu materialitatea ei aparent amorfă, dar sunt deschiși către formatul video sau audio. Important e să ajungă literatura la oameni. Indiferent de formă.

Anca Șurian-Caproș

La începuturile ei, cartea electronică mi s-a părut un fel de "frumoasă fără corp". Era aceeași, dar parcă alta, mai ales că toată lumea o numea pe englezește ebook și ca să-și facă totuși rost de-un corp (de literă) nu se mai mulțumea doar cu ecranul unui computer, ci era însoțită și de niște device-uri despre care pe atunci nu știam că de fapt ne pregăteau pentru întâlnirea cu telefonul cel deștept. Acum e banal să citesc ceva de pe un ecran sau să stau cu căștile în urechi să ascult podcast după podcast, interviuri pe Youtube și lansări de carte transmise live pe Facebook. E banal și să am salvat în telefon măcar un raft de bibliotecă, să mă străduiesc să citesc în format pdf, pe ecranul lui, o carte "pusă la liber" pe cine știe ce site, deși ca cititor născut în secolul trecut încă am tentația de a îngreuna rafturile bibliotecilor din casă. Iar ca utilizator fără de mofturi al tuturor formelor în care cartea se poate prezenta azi în fața cititorului, nu pot să nu observ retrospectiv cât de ridicolă pare astăzi cearta de acum un deceniu, un deceniu și ceva între adepții fără rezerve ai fenomenului ebook și apărătorii cărții în haine de hârtie. Cei care vedeau în ebook singurul viitor posibil nu l-au citit prea exact, cartea clasică nu a murit, ba chiar se ține încă destul de bine cu toată cochetăria ei de modă veche. Iar cei care vedeau în cartea electronică o amenințare, orbiți de propria mânie, nu au fost în stare să vadă cât de utilă e azi pentru a face din lectură un obicei și în lumea milenienilor născuți cu ochii într-un ecran. Altfel, normal că încă ne bântuie clișeul acela cu cartea citită în hamac pe o plajă, într-o livadă, dar în tren, metrou sau avion cărțile din telefon ne pot salva de lectura întâmplătoare a știrilor sau a postărilor pe facebook. Și ele tot un fel de lecturi, în felul lor. Ceea ce ne cam arată că în format electronic, audio, citită de propriul autor sau prezentată la un târg de carte online, o carte e mai mult decât "corpul" pe care și-l asumă pentru a ajunge la întâlnirea cu noi, cititorii. Iar o femeie poate înțelege cel mai bine că niciodată nu ai destule haine pentru a atrage ochii tuturor! O ținută în plus nu strică niciodată!

Cosmin Leucuța

Lumea înaintează, lecturarea unui text nu mai e de multă vreme singura modalitate de a experimenta literatura. Țin minte cum m-am scărpinat în cap acum vreo 13 ani, când am auzit prima dată de un book trailer. Cum vine aia? Pentru mine a citi o carte e încă ceva intim, o chestie pe care o fac doar în anumite locuri și în anumite momente. Unii, inclusiv soția mea, pot asculta audiobook-uri în timp ce conduc, sau se plimbă pe stradă sau cu autobuzul. N-am ajuns încă acolo. Citesc în metrou, sau pe tren, dar trebuie să țin cartea sau Kindle-ul în mână, nu merge altfel. E ceva legat de progresia cuvintelor în mintea mea, de ritmul pe care îl stabilesc eu, nu persoana care recită în căști. Am participat la lecturi de autor, în cadrul unor festivaluri literare, mi-a plăcut, sper să mai fac. Mă uit la clipuri cu autori care citesc din cărțile lor sau dau interviuri, sau discută între ei pe diferite teme, ascult podcast-uri, n-am grețuri pe partea asta, e noua chestie, din multiple motive: e facil, accesibil și ubicuu. Totuși, cum ziceam, prefer să ascult discuțiile libere mai degrabă decât un text. Textele vreau să le absorb și să le diger în ritmul meu, nu pot altfel.

Matei Martin, Bogdan Crețu, Anca Șurian-Caproș, Cosmin Leucuța

Echipa
Arhiva

 

PRINT 8⤓ PDF
Numerele tipărite

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

Despre ce scriu prozatorii contemporani? Vezi aici, contribuie și tu!

NOUA LITERATURĂ

Proza lui Ciprian Handru se caracterizează printr-un amestec neconvențional de realism și de imagine expresionistă. Confesiunea începe în schema obișnuită, a literatului ajuns pe un șantier, și sfârșește printr-un deznodământ futuristic. Fantezie & cultură filologică.

OPTm

FILMELE REVISTEI

TOPUL PROZEI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

ART, 2021

Gratuit pe Contemporary Literature Press

LITERA

Enrique Nogueras, citind din versurile sale

Copyright © optmotive.ro