Cișmeaua

Dau de gropi pe toate drumurile,

pline de praf sau apă de ploaie.

Niciun trotuar nu e neted pentru pașii mei

la fiecare mișcare până și gândurile vibrează.

Plimbarea este o necesitate cu greu împlinită,

mecanic doar, ca inerție cosmică.

Picioarele se clatină ca în probele inițiatice.

Mâinile se balansează pe lângă corp

de parcă ar pompa invizibilă apă.

iar eu aș fi o cișmea.

Vrabia

S-a așezat pe balconul meu

și  cântă cu flamă;

pene zburlite, cioc deschis.

e un difuzor de propagandă

ceva din anii 50

E importantă

glasul ei răsuna prin curte.

Poate că ciripitul ei

e un cântec de dor

un poem,

te-ai supăra dacă 

ți-aș trimite cântecul ei?

Ai deschide fereastra, suflarea vrabiei ar năvăli peste tine

un torent 

și-ai ști c-ai deschis pentru mine fereastra.

21 iunie 2020

Nevăzut 

Cum ar fi ca într-o zi,

când te aștepți mai puțin,

să găsești la tine în cameră,

pe pat, pe birou sau printre cărți

o pană de înger?

Și să te gândești că la tine în culcuș 

a fost cineva;

că s-a uitat la obiectele tale.

Tocmai astăzi ai uitat să îndrepți cutele de pe pat,

era bine să lași fereastra deschisă.