Chiar dacă studenția mea s-a terminat în vara anului acesta, iar pentru prima dată după șaptesprezece ani de școală experimentez un octombrie lipsit de forfota academică specifică, mă consider în măsură să contemplu puțin asupra acestei teme. Așadar, care e faza cu studenția asta?

Desi primul an de studenție m-a surprins în fața laptopului, participând online la cursurile de fonetică și literatură veche ale Facultății de Litere, acest lucru nu m-a împiedicat să îmi adun lucrurile în cutii și să fac ceea ce era de așteptat de la orice absolvent de liceu. M-am mutat din orașul meu natal în București, dar nu în orice loc din capitală. M-am mutat într-un cămin jerpelit din București, care pentru mine semnifica eliberarea supremă dintre pereții restrictivi ai casei părinților.

Privind retrospectiv, nu poți avea parte de experiență autentică a studenției fără să stai la cămin. Nu există studenție fără cămin, I don’t make the rules. Locul ăla anost, dar plin de vitalitate tipic tinerească, nu are cum să te facă să rămâi pasiv. Chiar dacă nu consider că mă potriveam neapărat grupurilor din cămin, ceva din viață aceea m-a determinat să stau acolo pentru următorii cinci ani, și acel ceva cred că erau spiritul de comunitate, sentimentul de siguranță și nostalgia pe care o simțeam în momentul în care pășeam în campus. Timp de cinci ani, emblematicele cămine din Grozăvești mi-au fost casa de care cu greu m-am despărțit în urma cu o luna. Deși în primul an de facultate părea greu de crezut și așteptam cu nerăbdare să nu mai stau la cămin, părăsirea acelui loc m-a surprins lăcrimând și tânjind după acel stil simplu de viață.

Studenția îți oferă în dar o atât de dulce prelungire a copilăriei, dar fără a mai auzi pe fundal vocea impunătoare a părinților. Anii studenției mai amână puțin impactul cu viață de adult, de care multe persoane fug chiar și atunci când se afla în mijlocul acesteia. Responsabilitățile de adult sunt cumplite, iar studenția îți oferă vaga impresie că ai totul sub control. Niciodată nu e nimic nu e sub control și simți că îți pierzi mințile din cauza lipsei de direcție în viață.

Studenția e importantă în acest proces de căutare a sensului vieții tocmai pentru că poți observa că nu ești singurul care se confruntă cu problema asta. Vei avea în jurul tău oameni care trec exact prin aceleași lucruri, iar asemănarea asta te va liniști enorm. Nu ești singurul bezmetic. Studenția amortizează căzătură și face că acest proces de maturizare și căutare continua să treacă pe nesimțite și, fără să realizezi, ajungi la sfârșitul studenției o variantă pe care nu o recunoști, dar de care ești mulțumit.

Anii facultății nu înseamnă doar libertate și frustrare referitoare la viitor, ci și mici plăceri. Pentru mine, micile plăceri (dar scumpe!) au fost cărțile (surprinzător, nu?) și fetele minunate cu care m-am împrietenit pe parcurs. Din cauza firii mele timide, nu m-am crezut capabilă să leg prietenii atât de profunde și sincere, motiv pentru care le consider cu atât mai valoroase. Chiar dacă, inevitabil, am ajuns pe drumuri diferite și nu vom mai fi la fel de apropiate (atât fizic, cât și spiritual), întotdeauna îmi vă rămâne dragă amintirea lor.

Referitor la cărți, este incredibila poftă de a descoperi pe care o simți în anii studenției. Profită de ea. Read and question everything!!

Pe lângă lucrurile bune pe care le-am enumerat, anii studenției sunt însoțiți și de multe îndoieli față de sine și de singurătate. Deși am amintit de prietenii, nu înseamnă că nu am avut parte de singurătate în acești ani, pe care cu greu am îndurat-o. Nu cursurile complicate, nu profesorii cu cerințe nerezonabile, nu colegii enervanți sau lipsurile materiale, ci singurătatea.

Toți sunt în căutarea propriei căi, iar procesul ăsta poate deveni singuratic. De asemenea, nimeni nu te pregătește pentru momentul în care realizezi că nicăieri nu mai e ,,acasă" pentru tine. Camera de cămin o împarți, de regulă, cu alte persoane și o asociezi cu facultatea, iar lipsa spațiului personal te afectează la un moment dat. Pentru părinți devii un oaspete, iar camera copilăriei tale se transforma într-o cameră oarecare. Sunt foarte greu de întreținut sentimentul de apartenență și echilibrul emoțional.

Am înșirat o învălmășeală de cuvinte prin care am vrut să transmit că merită să fii student în ziua de astăzi. Știu că nu este cel mai prielnic context social și politic și poate că tinerii se simt descurajați de lipsa oportunităților de locuri de muncă și se întreabă la ce le-ar folosi să ,,irosească" acești ani. Într-o lume ideală, în care toți tinerii ar avea acces egal și gratuit la educație, studiile superioare ar trebui să fie un drum pe care oricine să aibă posibilitatea de a-l urma. Nu pentru că diploma ar fi singura formă de reușită și nici pentru că facultatea ar fi obligatorie pentru o viață împlinită, ci pentru că accesul la cunoaștere și la timpul necesar pentru a te forma nu ar trebui să depindă de posibilitățile materiale ale familiei din care provii. Iar dacă ai această posibilitate, eu te sfătuiesc să o faci.

Studenția îți oferă câțiva ani în care ai voie să nu știi exact unde vei ajunge. Ai timp să te răzgândești, să descoperi ce îți place, să cunoști oameni și să îți dai seama ce fel de viață vrei. Scopul studenției nu este doar diploma pe care o primești la final, ci și tot ce se întâmplă până ajungi la ea. Ea îți poate da ceva ce nu vei mai găsi mai tărziu: timp să te cauți.