Ne țineam de mână, eu și Moartea
Scuipam coji de semințe pe jos
Ne uitam la oameni cum plâng
Pe plajă, ca la teatru.
Am întrebat-o dacă nu trebuie să plece
S-a uitat în ochii mei și a zâmbit
Ai mei erau mai goi decât ai ei
A mai stat puțin, să mă-ncălzească
I-a mai lăsat puțin, să sufere, de speranță.
Am râs scurt și-am luat o gură de absint
Beam din același pahar, cu același pai
Ea prima, urmam eu.
Moartea ...
