OPTm
nr. 75

Berlin (8) - Spre sfârșitul petrecerii

Tatăl meu era profesor de matematică și am și eu o nevoie acută de simetrie, așa că nu pot să văd lumea exterioară ca separată de mine, ca supusă unui alt sistem. Nu, trebuie să fim una, cum zicea un poet rus, dacă eu sunt în lume, de ce n-ar fi și lumea în mine. Corespondența dintre interior și exterior e la toate nivelurile. Când sunt relaxat, lumea se liniștește, când sunt agitat, e febră și pe-afară. În Berlin am observat-o cel mai bine - dacă mi se accelerau gândurile, pe panourile de știri din gări curgea deodată un șir rapid de vești catastrofice. Revoluția din 90 coincisese cu începutul pubertății mele și criza economică din 2008 cu criza sfârșitului primei mele tinereți. Bula iluzorie de prosperitate se spărsese și pe planetă și în viața mea. Mai târziu am văzut corespondențele și la nivelul istoriei extinse, a preistoriei, spre 40 mi-am dat seama că am intrat în Neolitic și că mă las încet într-o viață sedentară. Corespondența dintre lume și mintea mea îmi permite și să simt fin dinamica exteriorului. 

Am fost o dată angajat la o firmă și încă din prima zi am simțit că e ceva fâsâit acolo. Am și conștientizat în câteva zile, după ce am văzut că în continuare nu era zahăr la cafea și că se termina și cafeaua din cutii, fără să mai fie înlocuită. Am simțit-o și în mișcarea colegilor și în atitudinea șefilor. Am întrebat un amic care lucra în finanțe și a căutat firma pe liste - avea datorii imense, trăia într-o bulă. Mareșalul Jukov simțea imediat dinamica bătăliilor și-i raporta lui Stalin că atacul dușmanilor a început să se fâsâie, deși pentru ceilalți observatori nu era deloc evident, ei doar vedeau și auzeau tirul neîntrerupt al gloanțelor și al bombelor.  Încă din ziua sosirii în Berlin am simțit că orașul e la sfârșitul unei epoci. În gara din Stuttgart mă așezasem pe o bancă, cu coatele pe troler și fruntea în palme și plânsesem amarnic. În gara din Berlin m-a așteptat Charlotte și m-a dus la apartamentul din Prenzlauer, unde l-am cunoscut pe proprietar, Maximilian. Încă nu era casa lui, o luase prin anii 90, cum se ocupau atunci locuințele abandonate din Est. Dacă o îngrijeai un număr de ani, îți aparținea. Maximilian mi-a spus, printre altele, că ecstasyul e mai slab acum decât în tinerețea lui și am simțit că de fapt problema era alta. Mintea lui percepea mai șters stimulii. 

Se dusese entuziasmul și fusese continuat doar de un hedonism burghez. Se terminaseră cu adevărat anii 90 efervescenți și cultura clubbingului din anii 2000. Deși Berlinul era în continuare un azil pentru neadaptații și artiștii Europei, petrecerea părea deja să fi ajuns la capăt. O simțeam peste tot și mi-au și confirmat-o unii dintre cei ce știau. Capitala se gentrificase și își împingea boemii afară. Păstrase de la ei doar o caricatură comercială, pe măsura înțelegerii și gusturilor hipsterului tipic american cu bani, cu pălăriile și hainele lui cumpărate de la magazine vintage, care, prin fiecare alegere a sa, creștea prețurile locului și care se scremea în același timp să pară că trăiește o freies Leben. O metropolă adevărată, fertilă, e una mai asemănătoare Bucureștiului decât Parisului sau New Yorkului de acum și Berlinul se ducea ca și ele la vale. Provincialism, tihnă și ordine fosilizată - e greu de înțeles pentru aspiraționalii români, pari ridicol când le spui că București e o metropolă adevărată, creativă, pare că vrei să fii paradoxal cu orice preț. Dar așa e și am descoperit și mai mult asta când m-am întors, la începutul lui 2009. Pentru cei din lumea mea, criza fusese chiar un cadou, se ieftiniseră chiriile, am abandonat întâlnirile pe la terase de centru și ne-am adunat în parcuri și în apartamente. O metropolă adevărată e ca în versurile lui Frank O Hara, ca New Yorkul de pe vremea lui - e mizerie în oraș, dar nu refuzi să respiri, nu-i așa?  vine un tip cu un caracter infect, pare atrăgător, chiar e, e pe cât de atrăgător pe cât îi e de infect caracterul. 

De revelion, când a făcut Antonela din București o vizită și în paralel cu ea o gașcă mare de Alternativi, cum li se mai zicea, oameni de-i știam și eu, au fost câteva momente ce păreau să mă anunțe că nu mai suntem doriți acolo, noi, ăștia de teapa noastră. Anto locuise cu un an înainte în Berlin și i se păruse de vis. Dar acum, la întoarcere, totul i se punea împotrivă. La aeroport a fost arestată pentru o amendă neplătită. Nemții tolerează neonazismul dar nu și datoriile, după cum au aflat și grecii peste cîțiva ani. A achitat-o, cu tot cu dobânzi și a rămas fără bani de distracție. La fel a fost și cu fostul ei iubit, un francez anarhist de care prinsese drag cu un an înainte. Acum se purta aiurea, era frig la el și picura apă din tavan. Cu un an înainte, i s-ar fi părut fermecător, acum o irita. 

Au ieșit cu o sanie pe deal în Mauerpark și a intrat în singurul copac din vale, deși se străduise să coboare cât mai departe de el. Sania a făcut o elipsă și s-a dus fix în trunchi. Anto a stat la spital câteva săptămîni și a primit o notă de plată imensă. A înțeles și ea că nu mai e de revenit. 

O parte din alternativi au dormit la mine și prezența lor mi-a făcut poftă de viața din București. Știam că o să mai rămân puțin dar deja știam și că o să plec. 

Dan SOCIU

Poet (n. 1978) reprezentativ al generației 2000, tradus, premiat, Dan Sociu este autorul volumelor borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (2002), fratele păduche (2004), cîntece eXcesive (2005), Mouths Dry with Hatred (2012) Poezii naive și sentimentale (2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (2013). De asemenea, scrie romane, traduce poeme. Premii: „Ronald Gasparic”, Canada (2002), Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu (2002).

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

În versurile sale, Maria Dinu combină experiențe senzoriale cu viziuni aproape mistice. Dar este o mistică al cărei obiect este realitatea însăși sau sinele reconstruit. În siaj suprarealist, poezia Mariei Dinu surprinde prin aglutinări inedite și imagini care nu țin însă cu tot dinadinsul să eateze gustul mediocru, ci să ridice conștiința la nivelul și intensitatea reveriei ce coboară în straturile adânci ale subconștientului.

Mihai ENE

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de OPTm

Peter Pan, 2021

 

O carte-eveniment

 

Comenzi

Punct-cheie în istoria Bucureștiului, Dealul Mitropoliei a constituit subiectul unui proiect de cercetare, realizat de autorii cărții de mai sus, împreună cu studenții de la Facultatea de Istoria și Teoria Artei de la Universitatea Națională de Arte București.

Carte recomandată de

Cristina Bogdan

 

Oana Boșca Mălin, din nou despre Colibri de Sandro Veronesi

Cărți mari, la prețuri mici

ART, 2021

 

The 2021 International Booker Prize 

Pandora M, 2021

 

 

[TNB:] D-ale carnavalului, în regia lui Alexandru Dabija, vineri

Cu:  Irina Movilă, Natalia Călin, Rodica Ionescu, Claudiu Bleonț, Gavril Pătru, Emilian Oprea, Marius Rizea / Ionuț Toader, Mihai Munteniță, Mihai Calota si Ciprian Nicula. 

 

Cărți valoroase, edituri mici

Editura Accent, în 2021

 

Reeditări de top

 

LITERA

Copyright © optmotive.ro