Am citit ieri că am fi sub stăpânirea Mercurului retrograd. Mărturisesc că, fiind biolog și materialist până-n sânge, nu pot să dau credit la treburile astrologice, dar uite că mi s-au întâmplat multe lucruri surprinzătoare și neașteptate… în șir.

Aș vrea să vă împărtășesc măcar unul.

Meseria mea este de botanist, unii zic "profesia". Mie îmi place așa: "meseria". Am învățat-o singur, între 18 și 20 de ani și apoi am fost cât de cât discipol al profesorului meu bistrițean Ion Cristureanu (RIP), profesor la Facultatea de Biologie, Universitatea din București. La revenirea în țară, în 1981 - trec anii… - am reușit prin vocație și încăpățânare să trăiesc din meseria aceasta frumoasă și mai puțin cunoscută.

Munca ne duce des pe teren și terenul este plin de surprize, bune și mai puțin bune, rele și altele mai greu de calificat. Joia trecută m-am dus cu o colegă, cu care lucrez de mulți ani, să vedem flora unui teren în apropierea orașului Santiago. Fusese cândva un loc frumos, cu papură și trestie, cu stufăriș de sărătură. Azi, este uscat, v-am mai povestit despre seceta noastră, încă o dată am avut dovada ei, dar deviez de la subiect. Cum am declarat mai târziu, oficial, era ora 15.45, iar Rosemarie se uita la ceva dubios printre plante. Îmi zice - fii atent, aici e un cadavru. Creierul meu nu a vrut să se conecteze la realitate și am zis "o fi un rest de animal". M-am apropiat și totul dintr-odată s-a făcut ciudat, ciudat: niște pantofi albi, lăsați ordonat unul lângă altul, rămășițe de haine sfâșiate, oase umane, peste tot. Am fugit de acolo și ne-am uitat unul la altul, întrebându-ne ce să facem. Vom face ce trebuie… Știam că însemnă să stăm acolo până târziu, să dăm declarații la poliție, inclusiv să fim citați la tribunal s.a.m.d. Și-așa a și fost. I-am spus proprietarului ce am pățit, el a dat telefon la poliție, iar primii polițiști au apărut peste o jumătate de oră. Erau atât de stângaci că nu ne venea să credem. Ne-au luat declarația de două ori, apoi am așteptat poliția specializată, care a ajuns odată cu noaptea. Ca echipament aveau niște lumini și cam atât. Pe săraca Rosemarie au făcut-o să se ducă din nou la locul respectiv. În fine, pe scurt am plecat de acolo la ora 10, cu o adeverință, în care scria că putem circula, că am fost reținuți pentru declarații etc. După zece noapte nu ai voie să ieși din cauza Covid-ului.

În timp ce ne întorceam acasă cu mașina ne-am întrebat de mai multe ori ce s-ar fi întâmplat dacă nu ziceam nimic, era o posibilitate, nu?! Deși nu cred. Amândoi îi aveam în minte pe cei 3000 de oameni de stânga, dispăruți prin grija militarilor, între 1973-1988. Poate că și pe omul nostru din care mai rămăseseră numai oasele, albite de timp, îl căuta cineva și ar vrea să știe dacă mai este printre cei vii.

V-am rămas dator din scrisoarea trecută cu doua subiecte: alegerile în Peru și din Chile. În Peru profesorul Pedro Castillo a bătut-o la voturi pe Keiko Fujimori, dar ea încă protestează, face reclamații legale și-l acuză de fraudă pe profesor. Tocmai ea, care este favorita puterii și a oamenilor din media!

La noi s-a ales, pentru prima dată în istoria republicii, un șef politic al districtului, în Santiago, unde sunt cam 8 milioane de locuitori din cei 18 milioane din țară, ca un fel de déjà vu, cu trimitere la anul 1973, când a fost ales un reprezentant al Democrației Creștine, sprijinit neoficial de dreapta, care a votat masiv pentru el. Oamenii de rând nu prea s-au dus la vot, deși candidata stângii era interesantă, însă prea tânără, fără experiență. Au votat cu ea doar 20 % … Nașpa, nu?

A venit iarna. Dacă religia creștinilor s-ar fi inventat în emisfera noastră, pe 24 iunie ar fi Crăciunul!! La noi băștinașii mapuche sărbătoresc "We Tripantul", un fel de întoarcere a Soarelui, când ziua începe sa fie mai lungă decât noaptea.

Numai bine!