OPTm
nr. 93/6

Gheorghe Caziuc

Gheorghe Caziuc a fost unul din personajele tragice ale Piteștiului.

Fiul primarului legionar din Blândești (jud. Botoșani), a activat în Frățiile de Cruce în perioada 1940-1942. Am fi tentați să spunem că s-a înscris în organizație odată cu venirea la putere a legionarilor, dar el a continuat să activeze și după scoaterea mișcării în afara legii. Atât la liceu, până la absolvire, cât și la Facultatea de Agronomie din Iași. Ba chiar a fost șef de unitate spre sfârșitul studiilor. A fost arestat în iulie 1948, probabil pentru că a fost denunțat de alții în urma anchetelor dure de la Suceava. Se integrase deja în societatea comunistă, executând stagiul de practică la un GAS în Crivești. Nu știm dacă a fost bătut sau nu, dar deja la finalul lunii dăduse declarații complete și a specificat în scris: „Regret ce am făcut. Doresc reabilitare.” Mai mult decât atât, și-a făcut o autobiografie, pe care a încheiat-o punându-se la dispoziția regimului comunist: „Acum mă simt rușinat și apăsat de perioada 1940-1948 și singura dorință e să pot contribui de acum încolo prin muncă în toate domeniile în mod pozitiv la ridicarea acestei societăți”. 

A fost condamnat la șase ani și s-a înscris în Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste a lui Alexandru Bogdanovici, cea care încerca simularea unei reeducări ideologice. Probabil că s-a reorientat rapid, după ce a văzut cât de prost e văzut acesta și cât de sprijinit e Eugen Țurcanu. Deja în bătăile din Crăciunul lui 1949 îl găsim în echipele de șoc, aplicând lovituri mai multor deținuți. Câteva luni a activat în rândurile echipelor lui Țurcanu, atât ca bătăuș, cât și ca informator. A devenit chiar unul dintre liderii acțiunii, în iarna lui 1950, dar în februarie 1951 a reieșit că omisese să declare îngroparea unui butoi cu materiale legionare. Pare un pretext, dar orice nesinceritate găsită în această perioadă era sinonimă cu condamnarea la moarte. Omisiunea n-a fost nici măcar intenționată. Martorii spun că, atunci când a realizat-o, groaza s-a întipărit pe figura lui vreme de trei zile. 

A fost dat pe mâna celor pe care îi torturase în lunile precedente, care s-au răzbunat cu vârf și îndesat. Țurcanu însuși l-a bătut până la leșin la tălpi și la fese, apoi l-a amenințat cu moartea.

A profitat mai apoi de încetarea bătăilor la Pitești și a fost transferat la Canal. Ba chiar s-a eliberat la expirarea pedepsei, dar a rămas schimbat pe viață de ceea ce pățise: s-a prezentat la Securitate cu două caiete de informații! S-a căsătorit, s-a angajat inginer agronom la GAS Călinești și părea că viața lui își va urma un curs normal. Din motive neclare, a fost rearestat în 3 martie 1956 și cercetat pentru rolul său în violențele din Pitești. Cu toate că a fost singurul reținut care a colaborat cu procuratura, a fost condamnat la moarte. Pedeapsa i-a fost comutată mai târziu, dar detenția în condiții inumane și-a spus cuvântul și a murit în februarie 1961 în Aiud. 

Am aflat toate acestea mai târziu, dar m-au zguduit puternic. Probabil că Gheorghe Caziuc avea un instinct de supraviețuire puternic dezvoltat și un conformism care l-au făcut să caute soluția cea mai ușoară. Nu este neapărat un lucru condamnabil, nici vreo pricină de laudă. Dar perversitatea unui sistem totalitar cum e comunismul tocmai în asta constă: te atrage cu promisiune false, se folosește de tine pentru a-și atinge țelurile și te aruncă la gunoi cu cea mai mare ușurință atunci când consideră necesar. Conformismul în comunism este un calcul greșit. Oricât de mult ar fi căzut Caziuc, e greu să nu tresari la destinul lui tragic.

Din volumul Ultimul cuvânt. Retrăind fenomenul Pitești, aflat sub tipar, la Editura Litera.

Alin MUREȘAN

Alin Mureșan (n. 30 aprilie 1983, Oradea) este specialist în istoria comunismului. Fondator și președinte al Centrului de Studii în Istorie Contemporană (2012-prezent), a lucrat peste 13 ani la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2007-2020). A publicat și editat mai multe volume despre represiunea comunistă, cel mai cunoscut fiind *Pitești. Cronica unei sinucideri asistate *(2010).

Echipa
Arhiva

 

PRINT 1⤓ PDF
Numerele tipărite

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

NOUA LITERATURĂ

Ștefan Sabin Pavelescu scrie proză foarte scurtă, texte existențialiste, cu trimiteri în special la Sartre, parabole în registru fantastic, traversate uneori de imaginarul filmelor fantasy. Tema preferată este libertatea cu infinitele ei capcane.

Doina RUȘTI

Despre OPTm

 

FILMELE REVISTEI

Scriitori prin Europa: Doina Ruști la Goethe Institut, Roma

EVENIMENT

Andrew Singer a vorbit cu  Siri Hustvedt, autorul romanului The Blazing World, nominalizat la The Man Booker Prize.

TRAFIKA Europe, un radio de literatură europeană

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de Pavel NEDELCU

LITERA, 2021

În curând

O carte despre cel mai teribil experiment comunist - un frag. aici

Interviu cu Sandro Veronesi

ART, 2021

Andrei Novac, lansare de carte: De mâine suntem pământ fierbinte

LITERA, 2021

Recomandată de Ovidiu ȘERBAN

NOU

LITERA, 2021

 

Polirom, 2021

Curtea Veche, 2021

Copyright © optmotive.ro