— Bunico, eu nu înțeleg un lucru, i-am spus într-una din zilele în care plictiseala și arșița amiezii mă înnebuneau și pe stradă nu era nici măcar un copil cu care să mă joc. Iar la televizor, nu prea aveam ce să văd pe vremea lui Ceaușescu. Oricum bunica nu avea televizor, ci doar un radio Gloria 3, la care ascultam când și când teatru radiofonic.

— Ce vrei să mă întrebi? A zis ea numărând ochiuri cu andrelele în mâini.

Pe atunci, aromânii din oraș își făceau cam toate straiele în casă. Noi aveam totul împletit sau țesut la război de bunica. Pulovere cu anchior, pe gât, ilicuri, șosete, cipici, pantaloni, fulare, căciuli, mănuși, chilimuri și anflocate, inclusiv una albă, decupată special pentru scaunele Oltcitului nostru.

— De ce toți bunicii mei sunt născuți la Livezi în Munții Paicu, în afară de tine? Bunicul Tache, Bunicul Halciu și Bunica Agora. Tu cum de te-ai născut în altă parte?

— Eu m-am născut în anul 1918 în Vodena, adică orașul Edessa de astăzi. Înseamnă Apoasa, pentru că e un loc cu apă din belșug, râuri, cascade, lacuri. Hai să-ți zic cum a fost. După ce tatăl meu și cu Iori au împărțit comoara, s-au întors imediat în munți la Livezi. Nu au spus nimănui ce grozăvii au găsit săpând la Fântâna Turcului.

— De ce, bunico?

— Cum de ce? Dacă se afla de comoară, îi omorau hoții. Așa că tatăl meu a tăcut ca un mormânt. Iori, la fel. Dar soția lui era cam vorbăreață și îi plăcea să se laude. A mâncat-o limba și a vorbit la alții despre comoară.

Când Iori a aflat de la rude ce ispravă i-a făcut nevasta, prima dată s-a dus la Mihai și i-a povestit. Acesta mulgea oile pe munte liniștit cînd a primit vestea. A coborât îngrozit în sat și s-a pus pe strâns lucruri.

— Dar cu oile ce facem? A întrebat Franga, mama lui Mihai.

— Să le mănânce lupii! Luăm doar doi cai și ne cărăm de aici.

Au lăsat totul baltă și în acea noapte au părăsit satul Livezi pentru totdeauna.

Mihai și Franga și-au cumpărat o casă în Edessa, unde nu-i cunoștea nimeni. A doua zi i-a urmat Iori cu soția Evanghelia și cu mama lui, Zoia Milianu. Sora lui Iori, Ecaterina, a rămas în Livezi cu familia soțului. Dar aceasta rămâne văduvă la scurt timp și în iarna aceluiași an coboară munții și li se alătură la Edessa. Aici se va recăsători cu Mihai Caracostea.