Prozator de referință, remarcat în plin optzecism cu volumul de povestiri Maestrul de lumini(1985), Cristian Teodorescu a avut o ascensiune remarcabilă, fiind autorul unui număr însemnat de romane și povestiri, printre care Tainele inimei (1988), Îngerul de la benzinărie (povestiri, 2002), Medgidia, orașul de apoi (2009), Cartea pisicii (2017) și București, marea speranță (2019). A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă (1997) și Premiul pentru roman ale Uniunii Scriitorilor (2010), precum și alte premii ale unor ziare și reviste. Povestirile sale au fost traduse în Olanda, Franța, Statele Unite, Muntenegru, Polonia și Ungaria.
(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)
PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.
„S-a ținut după mine până la ieșirea din biserică. De sub masa unde se aflau materialele publicitare a scos un troller și un sacou negru de lână din buzunarul căruia ieșea un vârf de șosetă. Și-a tras șosetele în picioare, și-a încheiat sacoul apoi s-a încălțat cu o pereche de pantofi din fața intrării în camera preoților. Nu l-am întrebat dacă sunt ai lui, dar păreau să i se potrivească."
Recomandată de Ioana Fruntelată
La Facultatea de Litere, București
Un fiu secret, tradiții, o lume dispărută.
Mihai Ene despre [GEORGES DIDI‑HUBERMAN – ]
În fața imaginii. Întrebare despre finalitatea unei istorii a artei
Un posibil manifest de generație. Sau un strigăt de spaimă.
Romulus Bucur
Maestrul Murivale, la majorat
Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.
Copyright © optmotive.ro